Citat:
În prealabil postat de Antonela
Buna ziua! As avea o intrebare daca se poate sa mi raspundeti ! Daca un om pe patul de moarte, preotul il spovedeste dar nu i da Sfanta Impartasanie, cum putem interpreta acest lucru, ca un fapt rau? Daca nu i s a dat Sfanta Impartasanie din motive stiute numai de preot, omul acela nu se mai poate mantui?? In conditiile in care se stie faptul ca omul bolnav pe patul de moarte beneficiaza de aceasta mila indiferent de ce pacate ar avea, bineinteles sa fie spuse in scaunul spovedaniei!?
|
Mereu am considerat o nebunie sa fii chirurg. Nu-i intelegeam pe colegii mei care alegeau, infruntand multe obstacole, aceasta specialitate. Sa te pregatesti 5 sau 7 ani dupa ce ai terminat facultatea, sa faci garzi grele cand oamenii normali la cap petrec, sa stai in picioare, aplecat, invesmantat ermetic, suportand caldura infernala a lampii scialitice, scormonind prin vintrele napastuitilor. Poate fi ceva mai rau ? Aproape toti colegii mi-au dat acelasi raspuns: greutatea si neplacerile actului operator se topesc cand, a doua zi, pacientul da telefon acasa si spune alor lui ca e bine. Cand, cu doar 24 de ore inainte, era moale ca blana, sau se zvarcolea de durere, sau era deznadajduit. "Bucuria aceasta, tu nu ai sa o intelegi niciodata, nici nu o poti masura!" mi-au spus.
Tot asa, ba chiar mai mare, este o altfel de bucurie. Este bucuria preotului care e chemat la capataiul unui muribund. Si operatia impartasirii reuseste. Fiindca, daca pacientul s-a pregatit cum se cuvine si daca preotul a ajuns la timp, operatia reuseste intotdeauna: este sigur ca acela e un pacient salvat. Si nu doar, ca in cazul colegilor mei, un pacient salvat pentru cativa ani ori doar cateva luni. Un pacient smuls mortii pentru totdeauna. Asta e insasi menirea preotului: sa smulga suflete aflate in ghearele mortii. Pentru asta s-a pregatit ani si ani. Acest fel de jucator a visat sa fie inca de pe cand era in Seminar. Si nicicand interventia lui nu e atat de importanta ca atunci cand se joaca sfarsitul meciului, cand totul poate fi pierdut si totul poate fi castigat.
Si, dimpotriva, mare trebuie sa fie mahnirea doctorului sufletelor, cand actul operator nu poate avea loc. Fie pentru ca pacientul nu s-a pregatit cum trebuie, si, in acest caz, sa opereze ar agrava situatia inca si mai mult. Fie pentru ca pacientul respira, dar e deja prea tarziu: e inconstient si nici nu-si poate da consimtamantul, nici nu se poate face operatia din motive tehnice.
Alungati din minte orice gand prezumptios fata de acel preot. A fost, probabil, rascolit in inima lui zile intregi. Rugati-va pentru preotii lui Cristos. Fie ca ei sa afle mereu pacienti pregatiti, pentru care operatia sa poata fi salvatoare. Fie ca ei sa ajunga intotdeauna la timp, spre mai marea glorie a lui Dumnezeu!