[florin.oltean75]

În prealabil postat de Badescu

Asta cred ca e problema principala, ca exista o unica realitate si un unic adevar absolut, care este Dumnezeu. Cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atat mai mult o sa ne apropiem de adevar si o sa putem vedea realitatea.

Intradevar exista o realitate unica esentiala - dar si o diversitate inimaginabila a manifestarii, cu care Aceasta comunica.

Roirea micro-lumilor si macro-lumilor nu este rupta de absolut, iesita complet de pe orbita, intr-o miscare necontrolata, haotica.

Fiecare particularitate desi pare sa se afirme complet independent de sursa, in esenta depinde de aceasta in fiecare cuanta existentiala.

Cand identificam in mod corect relatia dintre relativul manifestarii si esentialul ei, am gasit adevarul.

Si acesta "ne face liberi." Nu mai percepem o lume separata de Dumnezeu, ci o lume in care Dumnezeu este pretutindeni.

Cum mi-a deschis Dumnezeu ochii? .. e o poveste destul de lunga si incurcata, in viitor cand o sa pot sa imi vad mai clar trecutul am de gand sa scriu despre asta. Dar cu ocazia asta o sa scriu o relatare pe scurt..

Cred ca momentul cel mai important e cand am fost inchis in franta, am facut 7 luni, am citit Biblia, fiind singura carte in limba romana, cei drept o Biblie protestanta.
Inainte sa intru la inchisoare duceam o viata destrabalata, multe, foarte multe droguri, in special iarba (cannabis), urmaream placerea dar o consumam si pentru revelatiile care le primeam in acele momente.

Intodeauna m-a interesat ce se intampla dupa aceasta viata. Am privit Ortodoxia prin conceptiile luate pe parcursul timpului. Ca fiind ceva ce iti impune reguli pe care majoritatea oamenilor nu le respecta. A ajutat la asta multe documentare si scrieri care puneau la zid crestinismul si Ortodoxia.

La inceput m-am apropiat de astrologie, imediat dupa de religiile orientale. Am citit scrieri ale lui Satyananda si alti gurusi. La prima vedere par atat de convingatoare ca eram mai mult decat 100% ca am descoperit adevarul. Am inteles ca prezentul conteaza, nici trecutul, nici viitorul nu are importanta. Am inceput sa meditez, sa traiesc cat mai mult in prezent (cat reuseam sau imi aduceam aminte) . Am citit din ce in ce mai mult despre religiile orientale...

In inchisoare prin citirea Bibliei aveam impresia ca mi-a aratat Dumnezeu adevarul dar cand am iesit nu m-am schimbat deloc, am inceput sa fumez mai multa iarba, am inceput sa ma documentez mai mult despre religiile orientale, m-am documentat si despre daci, zamolxe si metode de a ajunge la iluminare...

Ajunsasem sa cunosc foarte multe lucruri, stiam sigur asta, absolut tot ce invatam se conecta la anumite crezuri si conceptii preluate pe parcursul vietii. Stiam cum pot sa ma incarc cu energia de care am nevoie. Aveam prieteni care imi cereau sfatul in repetate randuri...De multe ori traiam cu impresia ca mai am putin si ating iluminarea. Ajunsasem uneori sa cred ca pot fi o reincarnare a lui Iisus (Dumnezeu sa ma ierte) ... Ajunsasem la un grad de mandrie neimaginabil. Ajunsasem sa imi pot reprima absolut toate suferintele, nu ca nu le-as fi avut, doar ca stiam atat de bine sa le reprim incat ma minteam singur ca nu se intampla nimic, zambeam toata ziua dar sufletul imi plangea si nici macar nu stiam asta.
Tot timpul am vrut sa fac binele, niciodata nu am fost atras de rau, tocmai din aceasta cauza m-am apropiat atat de mult de aceste invataturi.

Cum a aparut trezirea? nici eu nu imi pot aduce aminte foarte bine ce s-a intamplat, nu imi pot da seama exact ce s-a intamplat, iti spun sincer. Tin minte ca intr-o noapte am avut o paralizie in somn sau ceva de genul, dar imi pot amintii foarte vag. Doar ca stateam pe spate cu mainile sub perna si timp de 5 secunde m-am trezit neputand sa imi misc absolut nici un membru al corpului. Am simtit o suferinta in acele 5 secunde de nedescris, nimeni nu isi poate imagina asa ceva. E posibil sa fii durat mai mult, eu doar 5 secunde mi-am amintit dupa ce m-am trezit...

Imediat dupa am inceput sa rascolesc internetul despre ce s-a intamplat. Am reusit sa gasesc ceva despre aceasta paralizie, cum demonii pot avea putere asupra ta de vreme ce te apropii mai mult de ei.

Peste cateva zile cautam diferite inselatorii pe internet, aveam de gand sa imi dezaprob multe lucruri care pe parcursul vietii mi le-am asumat ca niste adevaruri... Marturisesc ca niciodata nu am fost de acord cu masoneria, desi are multe principii din religiile orientale si ocultism, in care credeam si eu de altfel.

M-am documentat mai mult despre demoni, despre diavol, inainte de asta nu prea am dat importanta acestui aspect, credeam si nu credeam in diavol...Intelegeam iadul cum doream eu, mai mult ca o suferinta a fiecarui om sau ca iadul e defapt aceste siruri de raincarnari...
Timp de 2 sau 3 zile am tot cautat pe internet despre aceste inselatorii , masonerie, diavol, etc, ajungeam de la una la alta. Nu stiu ce s-a intamplat la un moment dat, sincer sa fiu habar nu am, doar ca mi-au dat lacrimile si parca a cazut un zid din fata ochilor mei. In acel moment tot ce stiam eu mi s-a parut o nebunie, o iluzie neimaginabil de mare. Am citit mai mult, mai mult, mai mult, acum gaseam dovezi peste tot, peste tot unde cautam gaseam ce aveam nevoie. Am invatat mai multe despre Hristos, cei drept cum Il vedeau pe Hristos protestantii... cum puneau la zid Ortodoxia si Catolicismul... Dupa 2 saptamani am reusit sa revin la Ortodoxie, am inceput sa citesc scrieri din Ortodoxie si abea acum incepea sa apara o farama de "adevar adevarat".

De ce spun ca momentul cel mai important a fost in inchisoare, in franta? Pentru ca a fost singura sansa ca eu sa pot citii Biblia, am citit ultima pagina din Bilbie inainte cu 2 ore sa ma eliberez. Cred ca fara acest lucru si acum credeam in acelasi lucruri.... Si dupa ce am iesit credeam in religiile orientale dar undeva in subconstient gaseam un adevar, si imediat dupa ce mi s-au deschis ochii am reusit sa vad clar care e situatia

Acum stiu, pot vedea clar care sunt o parte din jocurile diavolului, prin ce metode reuseste sa i indeparteze pe oameni de Dumnezeu.
Consider ca un lucru foarte important este ca o persoana sa isi dea seama ca revelatiile pot venii si de la Dumnezeu, iar atunci cand vin, desi vin rar, vin ca adevaruri absolute, parti foarte mici, dar parti dintr-un adevar absolut. Si pot venii si de la diavol, iar atunci cand vin, vin perfect ca sa iti lege anumite conexiuni, iar tu vei putea crede in ele si ti le asumi ca adevaruri. E destul de greu sa iti dai seama, aproape imposibil de vreme ce o persoana e destul de departe de Dumnezeu.

Am prieteni care cred in aceleasi lucruri, am vorbit uneori cu ei dar daca imi aduc aminte cu cata indarjire credeam eu in aceste lucruri, imi dau seama ca nimeni, absolut nimeni nu te poate face sa crezi altceva decat ajutorul lui Dumnezeu.
Acum incerc inca sa imi dezaprob multe lucruri asumate ca adevaruri pe parcursul vietii, am multe lucruri in care inca cred, nici macar nu stiu asta, nici macar nu stiu ca aceste conceptii inca le am in cap si cred in tot felul de lucruri nebunesti. Doar cand gasesc anumite dezaprobari la aceste conceptii reusesc sa imi dau seama in ce am crezut atat de mult timp...
Am decis sa trec toate aceste dezaprobari/demascari undeva, ca poate cineva, la un moment dat se poate folosii de ele...

Numai bine omu! Doamne ajuta!

Este limpede ca fondul religios, cautarea, existau in tine inainte de revelatie.

Revelatie care insa a venit tot prin citit si "conexiuni aferente". Elemente mentale cauzale. Caci fara ele nu exista o baza de manifestare a "efectului intelegere."

A fost nevoie de o anumita circumstanta ca sa produca epifania in aceasta directie.

Nicio epifanie nu este "ultima". Mintea urca din epifanie in epifanie, necontenit.

Insa cand aceasta este marcanta, cand face o tranzitie mai abrupta intre doua stari - ea pare a fi definitiva.

Iar tendinta este de a o conceptualiza si reitera in exces asa cum s-a produs, fara avansarea la epifania "copil", epifania urmatoare.

Faptul ca ai gasit o certitudine interioara este extraordinar. Este un element de stabilitate, care genereaza un anumit tip de forta din interior.

Insa, din punctul meu de vedere trebuie sa ne miscam inainte, sa sapam mai in profunzime.

Caci Dumnezeu este o mina de aur fara de sfarsit.