Iisus Hristos, prin Întrupare, Și-a asumat natura umană pentru a aduce mântuirea tuturor oamenilor, bărbați sau femei, totuși nu se poate neglija faptul că Hristos este bărbat, identitatea Sa masculină având un loc imuabil în iconomia mântuirii, fapt revelat în Sfânta Scriptură și reflectat de Tradiția Bisericii. Hirotonia bărbaților trebuie să fie înțeleasă în funcție de relațiile intime între Hristos ca unic Mântuitor și preoții care Îl reprezintă pe Hristos. În final, se vor sublinia punctele cele mai importante, pentru care Biserica Ortodoxă, cât și cea catolică rămân fidele învățăturii creștine bimilenare.
Este mai întâi vorba de autoritatea Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții, care nu poate fi relativizată.
Biserica rămâne credincioasă atitudinii lui Hristos, pentru că Iisus nu a chemat nicio femeie să facă parte din rândul apostolilor, iar alegerea celor 12 este un argument irevocabil împotriva accesului femeilor la Taina Sfintei Hirotonii. Biserica întotdeauna a luat ca normativă atitudinea Mântuitorului și a Apostolilor.
O altă problemă este de natură antropologică. Hristos este bărbat, iar cei care pot să rostească cuvintele Sfintelor Taine și care pot să-L reprezinte nu pot fi decât bărbați. Femeia are un rol bine definit în viața familiei și Bisericii, fiind destinată a fi mamă și membră responsabilă a vieții Bisericii, dar nu poate reprezenta iconic pe Hristos, fiindcă Hristos a fost bărbat.
În ceea ce privește hirotonia femeilor, distincția dintre sexe este foarte importantă. Feministele trec peste faptul că distincția dintre cele două sexe are un rol esențial în viața familială, bisericească și socială, care duce la diferențe majore de sarcini și de comportament între bărbat și femeie. Încercările mișcărilor moderne de a uniformiza femeia cu bărbatul înseamnă pierderea irecuperabilă a frumuseții și bogăției feminine. Rațiunile excluderii femeii de la Taina Preoției nu sunt doar de natură biologică, ci și de natură teologică.