[AlbertX]

Pr Serafim Rose:

Mulţi teologi romano-catolici, de pildă, spun că ideea de Rai nu se potriveşte cu descoperirile antropologiei moderne; deci trebuie să reinterpretăm totul pornind de la concluzia că omul a evoluat din animale inferioare. Păcatul strămoşesc, spun ei, trebuie să însemne că, de îndată ce omul a ajuns la o dezvoltare îndestulătoare spre adeveni conştient de sine, şi deci de a se face om, această conştientizare a fost ca un fel de cădere. Raiul nu-şi află loc potrivit în această schemă, fiindcă în Rai omul a fost o făptură îndumnezeită.

Este foarte important să vedem cele două concepţii cu totul potrivnice. Prima concepţie arată că omul a fost făcut direct de Dumnezeu, cu o înţelepciune supraomenească, cu acea fire dintru început din care am căzut şi la care suntem chemaţi să ne întoarcem.

Cealaltă părere susţine că omul provine din făpturile inferioare. Negreşit, a doua concepţie duce la o filosofie a relativismului moral, căci, dacă am fost cândva un alt fel de făpturi, nişte creaturi de felul maimuţelor, atunci urmează să ajungem altceva - ne îndreptăm către Supraom.

Dacă ne ţinem de părerea Sfinţilor Părinţi, vedem că Hristos a murit cu adevărat pe Cruce. Este un eveniment real, fizic, nu o imagine sau o alegorie; totodată, ea are urmări duhovniceşti, ducând la schimbarea condiţiei omului. Ea ne dă mântuire: nu o mântuire în sens figurat, ci mântuirea reală. Tot aşa, şi Adam a gustat dintr-un pom, şi astfel a pierdut Raiul. Şi acesta a fost un eveniment real, cu urmări duhovniceşti, schimbând condiţia omenească.

Cercetarea Părinţilor în privinţa evoluţiei a dat la iveală ceva remarcabil - învăţătura catolică şi cea ortodoxă despre Adam şi zidire sunt semnificativ diferite, iar „evoluţia" se potriveşte mult mai bine tocmai cu doctrina catolică, dar nicidecum cu cea ortodoxă !