[AlbertX]

Fragmente din DOGMATICA de Sf Ioan Damaschin:

Aşadar Dumnezeu a făcut lumina la început, adică în prima zi; ea este frumuseţea şi podoaba întregii creaţiuni văzute. Căci ia lumina şi toate rămân necunoscute în întuneric, fără să poată să-şi arate frumuseţea lor.

„Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte", întunericul nu este o existenţă, ci un accident, deoarece este lipsa luminii. Aerul nu are în fiinţa lui lumina. Aşadar aerul lipsit de lumină, l-a numit Dumnezeu întuneric. De asemenea întunericul nu este fiinţa aerului, ci întunericul este lipsa luminii, întunericul este mai mult un accident decât o existenţă. N-a fost numită intâi noaptea, ci ziua, pentru aceea intâi este ziua şi pe urmă noaptea şi noaptea urmează zilei. Iar de la începutul zilei până la ziua cealaltă este o zi şi o noapte.

Scriptura a spus: „Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă: ziua intâia”. Aşadar în cele trei zile, la porunca dumnezeiască, răspândindu-se şi adunându-se lumina, s-a făcut ziua şi noaptea, în a patra zi a făcut Dumnezeu luminătorul cel mare, adică soarele ca să conducă şi să stăpânească ziua — prin el se constituie ziua, căci ziua este timpul când soarele este deasupra pământului, iar durata unei zile este drumul soarelui pe deasupra pământului de la răsărit la apus — luminătorul cel mic, adică luna şi stelele, ca să conducă şi să stăpânească noaptea şi să o lumineze.

Trebuie să se cunoască că lumea, este luminată de soare, nu pentru că Dumnezeu nu a avut de unde să-i dea lumină proprie, ci ca să pună în natură ritm şi ordine, pentru ca unul să conducă, iar altul să fie condus, ca şi noi să ne învăţăm de a comunica unii cu alţii, de a da şi de a ne supune; în primul loc însă, lui Dumnezeu, făcătorul şi ziditorul şi stăpânul; apoi celor puşi de el să conducă. Şi să nu cercetăm pentru ce conduce acesta şi nu eu, ci să primim pe toate cele de la Dumnezeu cu mulţumire şi cu recunoştinţă.

Trebuie să se ştie că luna a fost făcută de creator lună plină, adică aşa cum este în a cincisprezecea zi, căci trebuia să fie desăvârşită. După cum am spus, soarele a fost creat în a patra zi, deci luna a luat-o înaintea soarelui cu unsprezece zile. Căci din ziua a patra până în ziua a cincisprezecea sunt unsprezece zile.

Pentru aceea, într-un an cele douăsprezece luni ale lunii au mai puţin cu unsprezece zile decât cele douăsprezece luni ale soarelui. Lunile soarelui au 365 de zile şi o pătrime. Pentru aceea, adunând această pătrime timp de patru ani, avem o zi; iar anul acela se numeşte bisect şi are 366 de zile. Anii lunii au 354 de zile. Căci luna, după ce s-a născut, adică după ce s-a înnoit, creşte până ce ajunge la 14 zile şi trei sferturi; apoi începe să scadă până in ziua a douăzeci şi noua şi jumătate, când ajunge complet neluminată.