Extras din -
http://ziarullumina.ro/agenda-cresti...-o-zi-creatiei - ziarul oficial al Bisericii Ortodoxe Romane.
Cât de lungă a fost o zi a creației?
Facerea: 1, 13: „Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a treia.“
S-au format până astăzi extrem de multe teorii și moduri de abordare și interpretare a Sfintei Scripturi. Acestea variază de la metoda alegorică la cea științifică, unii citesc Biblia cu duioșie, ca pe o poezie, produs al imaginației religioase, alții se apropie de ea cu smerenie, aducând închinare cuvintelor sfinte cuprinse în rândurile sale.
Versetele privitoare la creație, de care ne ocupăm, capătă în mintea fiecăruia sensuri diferite, după modul de abordare. Aici, rolul esențial îl are Biserica Ortodoxă, prin Sfinții Părinți care ne dezleagă tainele greu accesibile. În Sfinții Părinți aflăm „mintea Bisericii“, înțelegerea vie a revelației lui Dumnezeu.
Legat de problema duratei unei zile a creației, ridicată în versetul de mai sus, a devenit aproape un stereotip pentru omul secolului XX să afirme că o zi a creației corespunde cu câteva milioane sau miliarde de ani de evoluții geologice. „Și ne-am putea chiar indigna, auzind că vreun fundamentalist din Texas sau sudul Californiei insistă iarăși cu tărie că acele zile sunt chiar de douăzeci și patru de ore, și nu mai lungi, mirându-ne cum pot unii oameni să fie așa de grei de cap și de antiștiințifici“, afirmă ierom. Serafim Rose (în „Cartea Facerii, Crearea lumii, și omul începuturilor“ apărută în anul 2001, la Editura Sophia), sesizând extrema în care poate cădea raționamentul uman legat de subiectul timpului creației, avertizând că „trebuie să fim atenți la faptul că pornirea noastră firească, aproape subconștientă, de a le privi ca perioade de o lungime nedeterminată, crezând că prin aceasta am rezolvat «problema» pe care o ridică, nu este cu adevărat un răspuns răspicat la problemă, ci mai mult o predispoziție sau o prejudecată culeasă din atmosfera intelectuală în care trăim.“
Un răspuns ferm dat la întrebarea „cât de lungă a fost o zi a creației?“ nu ar fi deloc o dogmă. De fapt, în primele veacuri creștine, când marile probleme teologice s-au discutat de părinții Bisericii, problema aceasta nici nu a fost una reală. De aceea nu s-a acceptat ca sigură ideea unei zile a creației de douăzeci și patru de ore, la fel cum nu se poate admite nici teoria unui cercetător care poate spune că o zi a creației este echivalentul unor ere geologice. Fie însă că vorbim despre prima sau a doua variantă,
un lucru e clar: lucrările ziditoare ale lui Dumnezeu în acele zile n-au avut nevoie de mult sau de puțin timp, ci de o clipă.
Sfântul Vasile cel Mare, făcând referire la această a treia zi a creației spunea: „La acest cuvânt (n.r.: „Apoi a zis Dumnezeu: «Să dea pământul din sine verdeață (...)» Și a fost așa“), toate pădurile s-au îndesit, toți arborii s-au ridicat iute în sus... Toate crângurile s-au acoperit îndată de tufani deși, și așa-numiții arbuști (...)
toți într-o clipită de vreme au apărut“. Problema timpului însă a fost și este mereu o preocupare a Bisericii. Despre cum trebuie să privim timpul, cantitativ sau calitativ, și ce importanță are timpul în economia mântuirii noastre, vom comenta pe baza unuia dintre versete următoare ale Sfintei Scripturi.