Interesantă tema. Dă de gândit. Substratul chimic al proceselor psihologice nu este, totuși, o noutate. Problema apare, însă, atunci când consideri că ele sunt cauza vieții psihice/ sufletești. Că, dacă îți lipsește un anumit hormon vei fi nefericit, iar injectarea lui, de exemplu, te va face fericit.
Dacă gândești că scopul practicilor ascetice și al rugăciunii este acela de a produce în corp și creier anumite reacții chimice care, ca un drog, îi vor da liniștea, echilibrul psihic, eventual extazul, unde mai este harul?
Deși consider că, uneori, în mod greșit îi sunt atribuite acestuia diverse senzații, simțiri, manifestări - a căror cauză poate fi de natură psiho-chimică - lucrarea lui este reală, iar felul în care este experimentat îl cunoaștem mai ales de la sfinți.
Ce vreau să spun este că, deși nu putem contesta o legătură între stările psihice și chimia creierului (și a întregului organism), nu hormonii determină viața spirituală, ci invers, credința unită cu harul condiționează fiziologia.
Așa se explică, de altfel, la cei înduhovniciți, sfințiți, faptul că materia propriului corp se transfigurează, devine luminoasă, bine mirositoare, nepătimitoare.
|