Într-una din povestirile sale, Tolstoi relatează că un tânăr nemulțumit de viața sa se plângea că Dumnezeu nu i-a dat nici un dar, adică nici un talant. Dumnezeu cel bun, zicea el, împarte la toți fel de fel de daruri și numai mie nu mi-a dat nimic. Cum aș putea să fiu mulțumit în viață dacă nu am primit nimic?
Un înțelept, auzind cuvintele rostite de tânăr, îi spuse:
Crezi că ești sărac? Da, a răspuns tânărul, nu am de nici-unele.
Dar sănătos ești? Da, pot fi chiar mândru de puterea și tinerețea mea.
Înțeleptul apucă atunci mâna dreaptă a omului nemulțumit și-i zise: Ai vrea să-ți dai mâna aceasta pentru zece mii de lei? Nu, negreșit că nu. Dar mâna stângă? Ferească Dumnezeu. Atunci ochii, pentru un milion de lei? Nu mi-aș da un singur ochi pentru nimic în lume.
Ei, vezi, zise bătrânul înțelept. Vezi ce bogăție de daruri ți-a dat Dumnezeu? Și mai îndrăznești să te mai plângi că n-ai nimic.
Abia atunci tânărul și-a dat seama cât de înzestrat era ca să-și poată câștiga existența și să fie mulțumit de viață.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|