Rugăciunea Doamne, miluiește-mă, Doamne, iartă-mă, dar îndeosebi pomenirea deasă a numelui Mântuitorului ne ajută să ne izbăvim de pomenirea deasă a răului, a aproapelui pe care-l vorbim de rău. Suntem foarte adesea vorbiți de rău și vorbim și noi de rău pe alții. Chiar în biserici. Mare păcat!
Să știți că cel ce vorbește în timpul slujbei în biserica este asemenea lui Iuda care a ieșit înainte de vreme de la Cină. Cel ce iese înainte de „Amin“ din biserica, tot asta face! Să luăm aminte! Când vorbim noi altceva, Domnul nu mai are loc să vorbească. Și când îl auzim pe semenul nostru, nu-l mai auzim pe Dumnezeu. Și tocmai cei care folosim pe buze numele lui Dumnezeu, cântările, rugăciunile, vorbirile Lui, suntem tentați să uităm că este vorba de Dumnezeu. Să luăm aminte! Și iar să luăm aminte! Când vorbim noi în casă lui Dumnezeu, Dumnezeu tace. Tăcerea lui Dumnezeu e un răspuns. În tăcere, Doamne, fă-ne să Te auzim. Din tăcerea Ta, Doamne, învață-ne să tăcem noi. Să nu ne ispitim pe noi, nici pe semenii noștri. Să-i lăsăm să Te audă. Să-i lăsăm să Te vadă! Să-i ajutăm să Te simtă. Să se simtă cu adevărat în prezența Ta. Căci Tu, Doamne, pe nici unul n-ai vorbit de rău și pe cei răi i-ai iertat. Să va luptați măcar să nu mai gândiți și să nu va mai aduceți aici aminte de rău!
(Casian, Episcopul Dunării de Jos)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|