,,Ce frumoasa este aceasta vorba romaneasca!" - spunea acelasi părinte. ,,Cumintenia românului presupune respectarea poruncilor evanghelice" - mai spunea. Mărturisesc ca, deşi am spus de atatea ori şi eu ,,Fii cuminte!", nu am reflectat până acum suficient la sensul profund al acestei expresii.

Probabil, cuminţenia copilului şi cumintenia omeneasca in sensul obisnuit şi cumintenia duhovniceasca a pustnicilor diferă doar prin gradul de exigentă cu noi înşine. Sfantul Dimitrie Basarabov, dintr-un grad ridicat de astfel cumintenie şi-a pedepsit piciorul care a calcat cuibul unei păsări. Sfantul Onufrie Egipteanul, pe cand era copil, dintr-un grad ridicat de cumintenie Îi dăruia pâine şi pruncului din icoană:
http://www.doxologia.ro/viata-sfant/...ufrie-cel-mare
Aşa considera el, în naivitatea sa copilărească, să-şi iubească aproapele. Iar pruncul Iisus, din icoană, ii lua pâinea şi o mânca, prin minune dumnezeiască, încurajându-l pe drumul sfinteniei.