Sau, poate
acest articol ar putea să ne lămurească mai bine în privința credinței/necredinței lui sau a luptei dintre cele două, în sufletul poetului.
O frază din final:
Citat:
În martie 1889 poetul Al.Vlahuță îl vizitează la spital. Deși bolnav, Eminescu descoperă și acum mistuitoarea lui pasiune creatoare. Dintr-un lung șirag de versuri Vlahuță reține și încredințează posterității acest catren:
Atâta foc, atâta aur
Atâtea lucruri sfinte
Peste-ntunericul vieții
Ai revărsat Părinte!
|
P.S. Gh. Dinu: Versurile de mai sus nu reprezintă convingerile lui Eminescu, ci ale proletarului - personaj al poeziei, dacă nu greșesc.