[cristiboss56]

Povestea spune că o femeie săracă cu un copil în braţe, trecând pe lângă o peşteră, a auzit o voce misterioasă care i-a spus: „Intră şi ia tot ce îţi doreşti, dar nu uita ceea ce este mai important. Aminteşte-ţi că după ce vei ieşi, peştera se va închide pentru totdeauna. Aşa că profită de această oportunitate, dar nu uita ceea ce-i mai important“.
Femeia a intrat în peşteră şi a găsit multe bogăţii. Fascinată de aur şi bijuterii, a aşezat copilul pe o stâncă şi a început să strângă de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasă i-a vorbit din nou: „Mai ai doar puţin timp. Ia seama să nu uiţi ceea ce este mai important.“ Curând, femeia, încărcată de aur şi de pietre preţioase, a fugit afară din peşteră şi dintr-odată o lespede grea a închis accesul spre grotă.
Atunci femeia şi-a amintit că a uitat copilul înăuntru, dar intrarea era blocată pentru totdeauna. Mirajul bogăţiei a durat puţin, dar disperarea nu a părăsit-o până la mormânt.
La fel se întâmplă de multe ori şi cu noi. Avem un număr de ani pentru a trăi în această lume şi o voce ne aminteşte mereu: „Nu uita ce e mai important!“ Şi cele mai importante sunt valorile spirituale, familia, viaţa, educaţia, bunul-simţ, adevărul şi demnitatea de om. Dar goana după câştig, după averi şi plăceri ne fascinează într-atât încât uităm ceea ce este mai important. Aşa ne risipim timp şi nesocotim esenţialul, ceea ce ne îmbogăţeşte sufletul. Să nu uităm niciodată că viaţa în această lume trece repede şi că moartea vine când ne aşteptăm mai puţin. Iar când poarta vieţii se închide pentru noi, regretele nu ne mai folosesc la nimic.