Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
In cazul meu, prima convertire, inteleasa ca optiune ferma pentru existenta unui Creator, nu a avut loc la o data anume, ci a fost un proces intins pe o durata de cativa ani, incheiat la sfarsitul liceului.
Optiunea pentru greco-catolici a fost in vremea studentiei, adica la inceputul anilor 90. Pana atunci nici nu auzisem despre greco-catolici decat tangential, ca realitate istorica, in cadrul "Scolii Ardelene".
A doua convertire, constientizarea existentei unui Dumnezeu "personal" s-a produs dupa vreo zece ani si este in legatura cu...orele de catehism ale fiului mei mai mare. El se pregatea pentru Prima Impartasanie Solemna cand eu, ca sa-i dau un exemplu de tata, m-am impartasit. Nu o facusem de mult, fiindca eu consideram necinstit sa ma impartasesc atata timp cat am dubii privind Prezenta Reala. Azi, stiind ce stiu, as considera ca am facut atunci o impartasire sacrilega si nu as putea sfatui pe nimeni sa repete experienta asta. Dar, pesemne ca Domnul a luat in considerare ignoranta mea si a tratat-o cu indulgenta...dumnezeiasca. In cateva saptamani, nimic nu a mai fost la fel. Am inceput sa merg saptamanal la Sf Liturghie si o Duminica in care nu ma puteam impartasi ceva imi lipsea. Stiu ca suna ca o impietate sa aplic proverbul "pofta vine mancand" la Preasfintele, dar cam asta a fost ideea.
|
Oh, și eu care credeam că trecerea la greco-catolici s-a făcut la maturitate, după căutări îndelungate. M-am mai liniștit.. :)
În privința împărtășaniei dese, și eu sunt pentru asta, deși nu întotdeauna și acționez în consecință.
Citat:
În prealabil postat de AlinB
Convertire la greco-catolici de la..ce?
|
De la ortodocși..