Deprinderile si ticurile nervoase
Acestea sunt comportamente ce rezulta ca urmare a unor legaturi neuronale foarte puternice, foarte stabile. De cele mai multe ori acestea sunt alimentate de un surplus de hormoni, dintr-o anumita glanda, dar exista si cauza unor stimuli psihici : imagini, sunete, mirosuri, oameni cu care ne intalnim regulat, peisaje, obiecte pe care le folosim sau peste care dam, o strada pe care mergem zilnic, propria noastra locuinta,...
Astfel de stimuli, precum cei de mai sus, au dat nastere la viziuni duhovnicesti enuntate in versete biblice sau patristice: "cu cel ale ales vei fi, iar langa cel indaratnic te vei indaratnici". Principiul departarii de lume, folosit in monahism, este o constatare empirica a ridicarii din patimi(reau deprindere) prin departarea de stimulii care intretin patima, sau pricinile patimilor.
Unele patimi se intretin chiar numai prin-un motiv de aducere aminte a unor evenimente nevinovate din trecut, dar care sunt legate mental de stimuli ai patimilor. De ex: <Imi amintesc de anii de liceu, de colegii si de profesorii mei. Era un profesor cam drojdier,... ah! ce pofta de baut mi s-a facut deodata!!!> Prin mecanisme similare, se stimulteaza oricefel de patima.
In mod firesc, gandul umbla prin creier cautand hormonii fericiirii : dopamina, serotonina, adrenalina. Cand secretia acestor hormoni depinde de comportamente patimase, subconstientul va cauta sa acceseze acei neuroni in care este ascunsa informatia ce duce la stimularea hormonilor fericirii. Cand fericirea este stimulata de bautura, orgasm, sau friptura, creierul va cauta sa acctioneze acea parte despre care el stie ca va duce la stimularea hormonilor cu pricina.
Stari sufletesti precum plictiseala, oboseala psihica, enervarea, corespund un scaderi dramatice ale unor hormoni specifici: plictiseala este scaderea adrenalinei(in special), oboseala psihica este scaderea dopaminei. Atribuirea unor manifestari mitologice pentru starile sufletesti, era perfect fireasca intr-o societate analfabeta. Demonii si actiunile demonice, corespund unor dezechilibrari psihice care au corespondenti la nivelul neurotransmitatorilor.
Tulburarile adolescentei sunt cauzate in special de dezvoltarea sistemului endocrin, care cunoaste o hyperactivitate la nivelul anumitor glande precum cele sexuale, care se dezvolta si se maturizeaza la aceasta varsta. Aparitia unui nou hormon si a unor noi fenomene neuropsihice, socheaza tanarul adolescent dand nastere la unele comportamente spontane, spasmice, incontrolabile. Aceste fenomene pot fi dirijate printr-o educare intensa intr-un cadru stimulativ, care sa fascineze atentia tinerilor. Plictiseala, dorinta de senzatii tari, teribilismul, toate acestea sunt firesti, dar pot fi controlate. Pana la urma, insticntul desupravietuire si frica de moarte, raman dominante intr aprope orice situatie; mai putin in starile de demoralizare, de lehamite pentru viata...
|