DINCOLO DE STARI
Toate starile - fie ca sunt adictive, fie ca sunt stari "normale" ('de la caderea lui Adam incoace nu mai este nimic normal') - sunt, fara exceptie, fenomene neuropsihice.
Realitatea in care ne miscam si respiram este pur si simplu o compilatie din aceste stari.
Finalmente, chiar daca vorbim despre senzatii, idei abstracte sau amintiri cuibarite in ungherele memoriei – acestea sunt, fara exceptie, impresii mentale.
De aceea sta scris in scripturile budiste, ca privind cu intelegere in jurul nostru, in noi insine, putem observa ca "totul este in natura mintii".
Pentru ca orice percepem este o proiectie, o amprenta in minte.
De aceea, vanarea de stari este ca o invartire in jurul cozii. Este inselare, pentru ca aceste actiuni de apucare nu reusesc sa inteleaga natura profunda a starii si a setei de stare.
Se aseamana cu o betie. Sau cu alergarea dupa himere. ( "Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu!")
Nu este o deosebire fundamentala intre vanarea de stari trupesti sau stari duhovnicesti. Este implicat acelasi mecanism. Acelasi tipar de actiune. Se schimba doar conceptele. Acelasi om vechi, insa, imbracat cu alte haine.
"Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” - (Ma va vana) - va intra in imparatia cerurilor."
--------------
Ce este dincolo de "stare"?
Dincolo de neuropsihic?
Oare putem noi “saraci duhul” intr-o asemenea masura incat sa nu mai fie ingreunat de nicio impresie mentala?
Sa fie complet liber de mecanismul cognitiv cauzal: obiect stimul - simt - impresie mentala...?
Oare putem noi separa "sufletul" de trup, in trup fiind?
Mintea de neuron, in trup respirand?
Sa lasam in urma trupescul ca pe o piele de sarpe? Sa "naparlim" - sa lasam, cu totul, duhul cel vechi?
Sa linistim furtuna si sa facem pace pentru totdeauna?
-------------
Budismul spune ca da, si arata cum.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 18.06.2014 at 14:21:27.
|