[Gheorghe Dinu]

„nu înțelegi că pentru un suflet cât de SCEPTIC și cât de NECREDINCIOS totuși există necesitatea de a crede și de a iubi? Cu cât această necesitate a fost negată prin rațiune, cu atât ea a devenit mai adâncă, mai inextirpabilă.” Corespondenta inedita Mihai Eminescu - Veronica Micle, Editura Polirom pg.63

Eminescu înțelege necesitatea credinței dar se declara incasabil de credința datorita rațiunii cinice sau diavolului care ii incetoseaza mintea. Asa cum un orb înțelege necesitatea văzului dar este incapabil de văz asa și Eminescu înțelege rolul credinței și necesitatea ei dar nu poate crede. Însăși Mihai Eminescu se decalară ateu (sceptic și necredincios) dar simte goliciunea din suflet lăsata de lipsa credinței.