[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Gheorghe Dinu

Pai tocmai ca spre sfârșitul vieții a devenit ateu. Mai jos avem un fragment de corespondenta din 1882 cu un an înainte de a se îmbolnăvi.
DACĂ AM AVEA RELIGIE, noi doi, am crede că Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătit atât amor, DAR N-O AVEM, de aceea numai în noi înșine putem crede și pe noi înșine ne putem întemeia."
Scrisoare către Veronica Micle - August 1882 15 iunie

Am auzit odată un bătrân călugăr spunînd la o predică ceva în genul: "fraţilor, dacă am avea credinţă, noi am trăi aşa şi pe dincolo, am posti, ne-am ruga, am fi milostivi etc. etc."
Şi s-a găsit cineva să afirme: uite, călugărul ăsta preot e ... ateu!

Aşa o fi fost şi cu Eminescu cel prins în iţele iubirii: o fi vorbit şi el pe limba iubitei, îngînînd-o pentru niţică rezonanţă de cuplu, doar-doar s-o mai da şi ea pe brazdă, precum şi pentru a o mai întări cu niţel curaj în ampla aventură... O fi fost asaltată de temeri şi îndoieli şi alte emoţiuni romantice şi nu numai, că publicul şi soţietatea nu erau cu mult mai blânde pe atunci comparativ cu zilele noastre.
Dumnezeu ştie ce-o fi fost de fapt în inima poetului. În definitiv credinţa omului e şi o taină (nu doar o declaraţie), iar taina începe abia unde se termină trâmbiţele zgomotoase ale existenţei.