[AlbertX]

Sfântul Ioan Damaschin, în lucrarea sa Despre erezii, descrie explicit interpretarea alegorică a Raiului ca parte a unei erezii, cea a origeniştilor:

"Aceştia explică Raiul, cerul şi toate celelalte în sens alegoric." Atunci ce să înţelegem despre acei Sfinţi Părinţi cu profundă viata duhovnicească ce tâlcuiesc Cartea Facerii şi alte Sfinte Scripturi în înţeles duhovnicesc sau tainic? Dacă noi înşine nu ne-am îndepărtat prea mult de înţelegerea patristică a Scripturii, atunci nu vom întâmpina nici un fel de greutate. Acelaşi text al Sfintei Scripturi este adevărat "aşa cum e scris", dar are şi o tâlcuire duhovnicească. Iată ce a zis marele Părinte al pustiei, Sfântul Macarie cel Mare, un Sfânt văzător cu duhul ce a înviat şi morţi:

"Raiul s-a închis, iar Heruvimului celui cu sabia de foc i s-a dat poruncă sa oprească intrarea omului în el; acest fapt, care atunci s-a întâmplat în chip văzut, se întâmplă şi acum în fiecare suflet în chip nevăzut."

Modernii noştri "erudiţi patrologi" ce se apropie de Sfinţii Părinţi nu ca de nişte izvoare vii ale predaniei, ci ca de nişte "surse academice" moarte, înţeleg întotdeauna greşit acest lucru foarte însemnat. Orice creştin ortodox ce trăieşte în predania Sfinţilor Părinţi ştie că atunci când un Sfânt Părinte tâlcuieşte un loc din Sfânta Scriptură duhovniceşte sau alegoric, nu tăgăduieşte prin aceasta înţelesul său literal, despre care presupune că cititorul ştie destul spre a-l accepta.

Dar, înainte de a prezenta această mărturie, trebuie să fiu sigur ca sunteţi de acord cu mine asupra unui principiu fundamental de interpretare a scrierilor Sfinţilor Părinţi. Atunci când înfăţişează învăţătura Bisericii, Sfinţii Părinţi (dacă sunt Sfinţi Părinţi autentici, nu doar scriitori bisericeşti cu autoritate nesigură) nu se contrazic unii pe alţii, chiar dacă, pentru slaba noastră înţelegere, exista aparent unele contradicţii între ei.

Numai raţionalismul academic ridică pe un Părinte împotriva altuia, consemnează "influenţa" unuia asupra altuia, îi împarte în "şcoli" şi "grupări" şi descoperă "contradicţii" între ei. Toate acestea sunt străine modului de înţelegere a Sfinţilor Părinţi de către creştinul ortodox.

Pentru noi, învăţătura Sfinţilor Părinţi este un întreg, şi întrucât e vădit că întregul învăţăturii ortodoxe nu se cuprinde într-un singur Părinte (căci toţi Părinţii sunt oameni, şi deci au şi limite), găsim unele părţi din ea la un Părinte şi alte părţi la alt Părinte, iar un Părinte desluşeşte ceea ce este neclar la un alt Părinte; şi nici măcar nu este de primă importanţă pentru noi cine anume a spus un lucru, atâta vreme cât este ceva ortodox şi în armonie cu întreaga învăţătură patristică.

În acest punct, "evoluţionistul ortodox" ar putea încerca să-şi salveze poziţia (de a crede atât în teoria modernă a evoluţiei, cât şi în învăţătura Sfinţilor Părinţi) într-unul din modurile următoare:

a. Ar putea zice ca în prezent cunoaştem mai mult decât Sfinţii Părinţi despre natură, şi deci putem interpreta cu adevărat mai bine decât ei Cartea Facerii. Însă chiar şi "evoluţionistul ortodox" ştie că Facerea nu e un tratat ştiinţific, ci o scriere cosmogonică şi teologică dumnezeieşte insuflată. Tâlcuirea Scripturii dumnezeieşte insuflate este, desigur, lucrarea teologilor purtători de Dumnezeu, nu a naturaliştilor, care, de obicei, nu cunosc nici măcar principiile de temelie ale unei astfel de tâlcuiri. Este adevărat ca în Cartea Facerii se înfăţişează multe "fapte" despre natură. Dar trebuie avut grijă, fiindcă acele fapte nu sunt fapte de tipul celor pe care le putem observa acum, ci un cu totul alt fel de fapte: facerea cerului şi a pământului, a tuturor animalelor şi plantelor, a întâiului om. Am arătat deja că Sfinţii Părinţi învaţă destul de limpede ca, de pildă, facerea întâiului om, Adam, este cu totul diferită de naşterea oamenilor de azi; ştiinţa o poate observa numai pe cea din urmă, dar despre facerea lui Adam ea oferă doar speculaţii filosofice, nu cunoaştere ştiinţifică. Potrivit Sfinţilor Părinţi, putem şi noi să cunoaştem câte ceva despre lumea întâi-zidită, dar cunoaşterea aceasta nu e accesibila ştiinţei naturale, Voi discuta aceasta chestiune mai jos.

b. Sau, iarăşi, "evoluţionistul ortodox", spre a păstra neştirbită tâlcuirea patristică măcar a câtorva dintre faptele descrise în Facere, poate începe să facă modificări arbitrare ale teoriei evoluţiei înseşi, spre a o face să se "potrivească" cu textul Facerii. Astfel, "evoluţionistul ortodox" poate hotărî că facerea întâiului om e o "creaţie specială" ce nu se înscrie în structura generala a restului creaţiei, putând astfel să creadă istorisirea scripturală despre facerea lui Adam mai mult sau mai puţin "creadă cum e scrisă", continuând să creadă în restul celor Şase zile ale facerii după "ştiinţa evoluţionistă"; iar un alt "evoluţionist ortodox" ar putea accepta chiar evoluţia omului din creaturile inferioare, specificând totuşi ca Adam, "întâiul om care a evoluat", a apărut doar în vremurile recente (după scala temporala evoluţionistă de milioane de ani), păstrând astfel cel puţin realitatea istorică a lui Adam şi a celorlalţi patriarhi, ca şi părerea patristică generală că Adam a fost făcut cam în urmă cu 7 500 de ani. Sunt sigur ca veţi fi de acord cu mine ca asemenea şiretlicuri raţionaliste sunt cu totul prosteşti şi inutile. Dacă universul "evoluează", cum învaţă filosofia modernă, atunci omul "evoluează" împreună cu el, şi trebuie sa acceptam tot ceea ce atotcunoscătoarea "ştiinţă" ne spune despre vârsta omului; dar dacă învăţătura patristică este corectă, înseamnă că e corectă atât în privinţa omului, cât şi a restului zidirii.

Dacă îmi puteţi explica cum anume se poate să primeşti tâlcuirea patristică a Cărţii Facerii şi să continui a crede în evoluţie, voi fi bucuros să vă ascult; dar va trebui să-mi oferiţi dovezi ştiinţifice ale evoluţiei mai convingătoare decât cele existente până acum, căci pentru observatorul obiectiv şi nepătimaş "dovezile ştiinţifice" ale evoluţiei sunt extrem de şubrede.

Extras din Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor - Ieromonah Serafim Rose - http://www.scribd.com/doc/51024455/C...m-Serafim-Rose