PAMANT NOU
Vacuitatea este “pamantul nou”, “taramul fagaduintei” pe care trebuie sa paseasca mintea ca sa se innoiasca, sa se curete desavarsit, sa intre in pantecele existentei si sa renasca din nou.
Pana cand nu este realizata vacuitatea in mod direct, non-conceptual, mintea nu este sloboda: este legata de forme si se loveste continuu de ele.
Cel ce a gustat vacuitatea realizeaza ca orice in afara de aceasta este necunostinta, care genereaza coliziune si frecare cu fenomenele implicate in cognitie.
“Energia/caldura” degajata din orice interactiune a mintii intunecata de necunoastere este in natura suferintei.
Vacuitatea colectiilor de singularitati
Padure!
Padurea este o colectie de singularitati. Singularitatea in acest caz este “copacul”.
Sa analizam, sa vedem daca “Padurea” exista intrinsec, la modul ultim.
Poate fi “Padurea” indicata precis cu degetul? Nu!
Pentru ca orice directie a degetului va arata catre un anume copac.
Poate fi “Padurea” atinsa? Nu!
Pentru ca orice am atinge, atingem de fapt un copac.
Poate fi “Padurea” privita? Nu!
Pentru ca ochii vor vedea doar copaci.
Atunci ce este de fapt “Padurea”? .
“Padurea” este un fenomen conceput de minte, imputat pe o colectie de singularitati (copaci).
“Padurea” exista, dar nu la modul ultim, autonom, prin sine.
Ci sub forma unei conventii imputata mental pe o colectie de singularitati.
Este un concept operational. Dar dincolo de acesta nu are nicio realitate intrinseca, proprie siesi.
-----------------------------
Cand ne dam seama ca degetul nostru nu poate indica precis “Padurea”, ca avem senzatia cautarii unei himere si simtim un “nimic” in locul “Padurii” care ar fi trebuit sa fie acolo, avem prima experienta corecta a vacuitatii.
In minte se deschide prima portita spre adevarul ultim, prima fanta de lumina spre ceea ce este esential.
--------------------------
Aceasta nu este o "vacuitate absoluta" ci este "vacuitatea padurii".
Vacuitatea nu este un fenomen absolut, ci un fenomen care depinde de o baza de imputare.
Vacuitatea este un fenomen negativ. Este o negatie a ceea ce pare sa fie existent prin sine. Este o cunoastere prin negatie: apofatica.
Dupa ce vacuitatea apare limpede in fata ochilor mintii, poate fi cunoscut in mod corect si adevarul conventional, ceea ce pare a fi: cunoasterea catafatica.
------------------------
Un sens mai profund al zicalei:
Nu vedem padurea, nu din cauza copacilor, ci pentru ca pur si simplu este de negasit.
Nu gasim “Padurea esenta” pentru ca este pur si simplu o imputatie mentala pe o colectie de singularitati.
--------------------------
Prin inductie, toate fenomenele compuse sunt colectii de singularitati.
Deci nu au o existenta in sine, prin sine, esentiala.
Cand mintea realizeaza aceast adevar in mod direct, fara ajutorul rationamentului, pe intreg palierul experientelor, paseste in tara fagaduintei.
Vacuitatea este un fenomen simplu, necompus.
Mintea care se uneste cu ea devine, de asemenea, simpla si necompusa, complet libera.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 24.06.2014 at 22:00:47.
|