Citat:
În prealabil postat de DINU Ionel
Daca ai aflat cumva ce cauza DECLANSEAZA dezintegrarea radioactiva naturala, poti si vrei sa o impartasesti aici, eu unul sunt gata sa te ascult
|
Nu exista nici o cauza anume care sa "declanseze" la un moment dat descompunerea radioactiva a unui nucleu care, pana la aparitia cauzei, statea linistit. Un radioizotop va emite radiatie (si se va descompune in alt izotop mai stabil) inca de la crearea sa, naturala sau artificiala.
Exista mai multe feluri de descompuneri radioactive. Una foarte bine studiata este cea cu
emisie de particule alfa, asa cum se intampla la datarea
U-Pb despre care s-a discutat aici, si care se foloseste cel mai des la masurarea
varstei pamantului.
Dezintegrarea cu emisie alfa apare
numai la izotopi de elemente
foarte grele, unde forta nucleara (de atractie intre nucleoni) devine, datorita marimii nucleului si "excesului" de neutroni, suficient de slaba ca sa fie contrabalansata de forta coulombiana (de respingere) dintre protoni.
Forta de respingere este permanent mai mica decat cea nucleara, astfel incat nucleul nu se rupe in bucati, insa o particula alfa (2 protoni+2 neutroni) poate evada de dupa zidul de potential prin efect tunel. Exista multe explicatii ale acestui fenomen pe net, una foarte simpla si usor de priceput am gasit
aici.
Probabilitatea de a se intampla asta depinde de configuratia nucleului. In functie de aceasta probabilitate, la scara mai mare a unei populatii de atomi se poate calcula un timp de injumatatire, dupa care 1/2 din populatie a emis o particula alfa si are acum nuclee stabile. Astfel, exista modele fizice pentru mecanismul de emisie alfa si pe baza carora se care pot calcula destul de precis, timpii de injumatatire pentru diferiti izotopi. Bineinteles, in aplicatiile practice, cum este datarea radiometrica, nu se foloseste timpul de injumatatire calculat, ci cel masurat.
Alte tipuri de descompuneri radioactive, cele cu emisie beta si gama apar tot spontan, inca de la creearea nucleului. Si aici, in functie de configuratie, exista o probabilitate mai mica sau mai mare ca emisia sa se intample, si aici se poate calcula timpul de injumatatire.
Ca fapt divers, timpul de injumatatire al feluritilor izotopi ia valori foarte diverse, de la sub o microsecunda, pana la miliarde de ani. Totusi, in scoarta terestra
nu se gasesc izotopi cu timpul de injumatatire
mai mic de cateva sute de milioane de ani, vezi lista de
aici. Te las pe tine sa gasesti o explicatie.