Referitor la această dilemă, un prieten mi-a spus că nu este o legătură obligatorie între credință și o harismă asociată ei (semnele de care spune Mântuitorul că vor urma credinței fiind, de fapt, harisme).
Poți fi un foarte bun credincios, fără a avea vreo putere miraculoasă.
Sfânta Scriptură spune că din cei ce cred
unii vor avea harisme, dar nu neapărat toți. Sf. Apostol întărește asta:
Citat:
|
27. Iar voi sunteți trupul lui Hristos și mădulare (fiecare) în parte. 28. Și pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învățători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor. 29. Oare toți sunt apostoli? Oare toți sunt prooroci? Oare toți învățători? Oare toți au putere să săvârșească minuni? 30. Oare toți au darurile vindecărilor? Oare toți vorbesc în limbi? Oare toți pot să tălmăcească? 31. Râvniți însă la darurile cele mai bune. Și vă arăt încă o cale care le întrece pe toate:" (1 Corinteni, 12, 27-31)
|
Bineînțeles,
calea care le întrece pe toate este dragostea, pe care o arată Apostolul în capitolul ce urmează, respectiv 1 Corinteni 13.