Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Credincioșii ortodocși români îl pomenesc, în ziua de 2 iulie, pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Apărător al credinței strămoșești și neîntrecut ctitor de biserici, domnul Moldovei a rămas în memoria colectivă prin însemnătatea faptelor petrecute în vremea sa, neegalate de urmași.
„Când îl studiezi ca și comandant militar este uluitoare perspicacitatea lui strategică și tactică. Când îl studiezi ca diplomat dă dovadă de mobilitate extraordinară. De asemenea, se adaugă pe lângă multe altele și înțelesul superior al valorii culturii, iar cultura în epoca aceea însemna în primul rând Biserică și tot ceea ce venea din cadrele Bisericii ca act de cultură. Astfel, avem imaginea unei personalități complexe care uluiește prin capacitatea extraordinară de a răspunde funcției și sarcinii mari pe care istoria i-a pus-o în brațe”, a declarat pentru TRINITAS TV Acad. Șerban Papacostea.
Personalitate emblematică a istoriei țării noastre, având un rol important și în istoria europeană, binecredinciosul voievod a devenit un simbol al apărării creștinismului în luptele cu turcii și tătarii.
„Ecourile sunt numeroase și de rang înalt în opinia europeană cu privire la acțiunea lui. Un conducător de stat minuscul în raport cu marile regate și imperii vecine care a reușit să reziste tuturor presiunilor și să obțină victoriile dintre cele mai mari. Mă refer la victoria din 1475 care a uimit Europa fiind una dintre marile înfrângeri suferite de Imperiul Otoman. Firește așa ceva nu este dăruit decât unei mari personalități, iar Ștefan cel Mare fără ezitare poate fi trecut în rândul marilor personalități ale istoriei epocii lui și ale istoriei noastre în general”, a mai spus Acad. Șerban Papacostea.
Tradiția conform căreia după fiecare bătălie domnul ar fi înălțat câte o biserică nu este reală, dar este cert că unele lăcașuri au fost înălțate întru pomenirea celor căzuți în lupte și ca mulțumire pentru anumite biruințe.
Voievodul Ștefan cel Mare a fost canonizat în anul 1992 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu data de prăznuire 2 iulie, ziua trecerii sale la cele veșnice. |
Scrisoarea trimisă de Sfântul Ștefan principilor creștini, după ce i-a înfrânt pe turci:
„Către Coroana ungurească și către toate țările în care va ajunge această scrisoare, sănătate.
Noi, Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă, tuturor cărora le scriu, și vă doresc tot binele, și vă spun Domniilor Voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme și este încă pierzătorul întregii creștinătăți și în fiecare zi se gândește cum ar putea să supună și să nimicească toată creștinătatea. De aceea, facem cunoscut Domniilor Voastre că, pe la Boboteaza trecută, mai sus-numitul turc a trimis în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire, în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman pașa beglerbegul; împreună cu acesta se aflau toți curtenii sus-numitului turc, și toate popoarele din Romania (n.r. fostul teritoriul bizantin), și domnul Țării Muntenești cu toată puterea lui, și Assan beg, și Ali beg, și Schender beg, și Grana beg, și Oșu beg, și Valtival beg, și Serefaga beg, domnul din Sofia, și Cusenra beg, și Piri beg, fiul lui Isac pașa, cu toată puterea lui de ieniceri. Acești mai sus-numiți erau toți căpitanii cei mari, cu oștile lor.
Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână și, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare, și pe toți i-am trecut sub ascuțișul săbiei noastre; pentru care lucru, lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre aceasta, păgânul împărat al turcilor își puse în gând să se răzbune și să vie, în luna lui mai, cu capul său și cu toată puterea sa împotriva noastră și să supună țara noastră, care e poarta creștinătății și pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dar dacă această poartă, care e țara noastră, va fi pierdută – Dumnezeu să ne ferească de așa ceva – atunci toată creștinătatea va fi în mare primejdie.
De aceea, ne rugăm de Domniile Voastre să ne trimiteți pe căpitanii voștri într-ajutor împotriva dușmanilor creștinătății, până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulți potrivnici și din toate părțile are de lucru cu oameni ce-i stau împotrivă cu sabia în mână. Iar noi, din partea noastră, făgăduim, pe credința noastră creștinească și cu jurământul Domniei Noastre, că vom sta în picioare și ne vom lupta până la moarte pentru legea creștinească, noi cu capul nostru. Așa trebuie să faceți și voi, pe mare și pe uscat, după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu celui Atotputernic, noi i-am tăiat mână cea dreaptă. Deci, fiți gata, fără întârziere.”
Dată în Suceava, în ziua de Sfântul Pavel, luna ianuarie în 25, anul Domnului 1475.
Ștefan voievod, domnul Țării Moldovei.