[fallen]

Foarte frumos spus! Pana la urma, si slujirea doctorului, ingrijirea trupului omenesc, ar trebui sa fie una sfanta...dupa parerea mea, nu se poare face din asta o afacere, dar, ma rog...
Spunea par. Boca ca spovedania timpurie este de mai mare folos, pt ca iti lasa timp de pocainta, pe cand cea facuta pe patul de moarte, desi te elibereaza de pacatele facute in timpul vietii, nemaiavand timp de pocainta, in ceasul mortii te lupta diavolul in modul cel mai cumplit.
( ca sa-l parafrazez pe dr. Mihnea, este mult mai bine sa faci o operatie cat mai devreme, sunt sanse mai mari de recuperare, decat dupa ce afectiunea s-a decompensat si ai intrat eventual in soc septic :-), atunci sunt sanse sa reuseasca operatia dar pacientul sa se duca)
Nu am inteles exact daca ceva de genul a incercat sa spuna si parintele, ca e posibil, chiar daca te spovedesti si te impartasesti pe patul de moarte, ca cel rau sa te traga inapoi si sa te piarda? De incercat sigur incearca, si ma tem ca nu cu ispite usoare, ci cu chinuri cumplite, dar cred ca depinde doar de tine si de ravna ta, daca reuseste sau nu; oricum, faptul ca te-ai impartasit ( dupa ce te-ai cait de pacatele facute in timpul vietii), te uneste cu Hristos si te intareste, dar trebuie si tu sa fi convins de asta. Trebuie pocainta sa fie autentica, sincera, in primul rand, si apoi, daca nu L-ai cunoscut pe Hristos toata viata, si nu ai crezut Lui din toata inima, cred ca e cam greu ( dar nu imposibil!) sa ajungi sa-L cunosti si sa crezi in El cu adevarat in cele cateva ceasuri sau zile care ti-au mai ramas ...
Pe de alts parte, eu cred ca cu cat te impartasesti mai des, cu atat e mai bine, si totodata mai usor si pt tine sa traiesti in curatie, sa nu cazi in pacate grave. Nu cred ca nu mai sunt ispite, care probabil vin asupra ta de cum te-ai curatit, prin spovedanie ( cum mi se intampla si mie, mereu), dar acum ai un aliat,'nu esti singur in lupta cu ele, esti in comuniune euharistica ( banuiesc ca asta inseamna), atat cu ceilalti confrati, cat mai ales cu Hristos. E greu de spus daca trebuie s-o faci des sau rar, probabil e ca o terapie, individualizata: unii au nevoie sa ia un tratament in fiecare zi, altii se vaccineaza odata pe an, in functie de afectiunile si de nevoile fiecaruia. Stim cu totii ca preotii si calugarii se impartasesc mai des, saptamanal' sau chiar zilnic, de cate ori savarsesc sfanta liturghie, pt ca asa trebuie, sa fie in permanenta legatura, comuniune cu Hristos; stiu de asemeni ca pe vremuri si credinciosii se impartaseau la fiecare liturghie ( dupa care serveau si masa, impreuna), Acum insa ne putem impartasi noi, mirenii, numai cand, si daca, suntem pregatiti, prin post, curatie, spovedanie si pocainta pt pacatele savarsite, asta daca inceteaza sa la mai faca, si eventual dupa un canon de pocainta, daca pacatul sau pacatele au fost multe si grave. Cum s-a ajuns aici, eu credca oamenii au fost cei care s-au departat de har, nu au mai venit la liturghie, s-au delasat si au inceput din nou sa pacatuiasca; altii poate s-au crestinat mai tarziu in timpul vietii, dupa ce au trait in mari pacate, si nu au putut fi primiti imediat in comunitate si impartasiti, decat dupa ce s-au dovedit credinciosi cu adevarat; la fel si unii din noi, acum, care desi botezati, ne-am departat de biserica si de credinta, si acum cand ne intoarcem trebuie mai intai sa ne aratam vrednici si sa parasim traiul pacatos de pana acum. Banuiesc ca dca cineva a trait de exemplu in curvie, in desfranare, sau nu a mai venit de zeci de ani la biserica, nu s-a mai spovedit, nu a mai postit, este lasat un timp oarecare in asteptare, i se da un canon, sa vada daca e serios, inainte de a fi primit la sfanta impartasanie ( stiu pe cineva care a primit dezlegare dupa 12 ani de canon, de exemplu...). Insa toti ceilalti credinciosi, care sunt vrednici si nu savarsesc pacate grave, banuiesc ca nu li se refuza sfantaimpartasanie' de cate ori simt nevoia si o solicita, evident dupa ce se spovedesc si postesc o zi-doua asta daca nu e o perioada de post mai lunga