O, fericite și mult plăcutule al lui Dumnezeu, sfinte mare mucenice Procopie! Ce graiuri vom îndrăzni noi, nevrednicii, a-ți aduce ție, câtă vreme nici una din lucrările slăbănogitei noastre vieți duhovncești, nu ne arată a fi următori ai adâncii tale smerenii, ai marii tale râvne, ai răbdării neclintite și ai dragostei aprinse pentru Dumnezeu și poporul Lui cel binecredincios, ce ai avut pâna în sfârșit?
Tu, de însuși Mântuitorul Hristos, asemeni vasului alegerii, Pavel, și marelui împărat Constantin, părintele creștinilor, la calea credinței fiind chemat, suișuri în inima ta ai pus, dar peste dar și foc peste foc ai câstigat, mereu sporindu-ți faptele cele bune spre lauda preaslăvitului său nume. Noi, neprețuitele daruri ce am primit prin Taina Sfântului Botez nicicum nu le-am păzit și nici lepădarea de satana și de toate lucrurile lui precum atunci ne-am făgăduit. Taina Sfintei Cruci descoperindu-ți-se prin dumnezeiescul glas, tu din putere în putere ai mers ca un adevărat închinător și cinstitor al ei, iar noi, nehotarându-ne la adevărata lepădare de sine nu o putem lua pentru a ne face vrednici următori ai Stăpânului tuturor, ci până acum în nedumerire și nelucrare petrecem. Cu adevărat, întru nimic nu am urmat noi ticăloșii, uimitoarelor tale pătimiri pentru dragostea Mirelui ceresc, Celui ce cu iubire veșnică iubindu-ne până în sfârșit, pentru toți și pentru fiecare dintre noi pătimind, toată rânduiala părintească cu desăvârșire a plinit; ci cu reaua pătimire defaimând, iată, până acum, în patimi și pofte dobitocești întreaga noastră viață ne-am cheltuit.
Nu ne lăsa pe noi mai mult să ne afundăm, ci întinzându-ne mâna cea nebiruită a sfintelor și pururea primitelor tale rugăciuni, ajută-ne pe noi să putem porni cu însuflețire nouă pe calea luptelor ce ne stau înainte pentru împlinirea dumnezeieștilor porunci, prin păzirea învățăturilor mântuitoare ale Sfintei Biserici celei dreptslăvitoare.
Ajută-ne Sfinte Procopie, căci suntem slabi și ticăloși, și nu ne lăsa să fim biruiți de noul păgânism și de multele sale viclenii idolatre, căci și noi ne făgăduim ca de acum ne vom strădui mai mult să punem începutul cel bun, prin sfintele tale mijlociri, astfel ca în veacul cel viitor față către față să-ți mulțumim și împreună cu tine să cântăm Prea Sfintei și Celei de o ființă și nedespărțitei Treimi, în nesfârșiții veci: Amin!