Nu mi-e frica ca nu vine, mi-e frica ca vine :). Am mai zis doar ca am vrut sa plec si nu m-a lasat. Aincercat pana-n ultima clipa sa ma convinga ca el are dreptate si eu nu am, iar cand a vazut ca nu cedez, a cedat el. Dar ma tem ca ar putea fi o strategie, ca va gasi alta cale sa isi atinga scopurile. Intr-adevar el vede totul ca pe o afacere, dar absolut totul. Insa mi se pare normal sa stabilim dinainte ce va fi in caz de divort, sa avem un backup plan. Chiar sunt curioasa daca instanta i-ar da lui copilul pe motiv ca castiga mai mult (si poate ar zice si ca io-s nebuna, fanatica religios etc). Din pacate sunt multi ca el, care vad in orice o afacere, si care m-ar considera idioata. Insa tot din pacate, si mintea si inima imi spun ca n-am unde sa ma duc. Peste tot as fi printre dusmani necunoscuti (ai mei nu sunt dusmani, dar nici nu ma pot proteja de alti dusmani dinafara), aici macar imi cunosc dusmanul.
|