[Mosh-Neagu]

Pacatul lui David a avut repercursiuni colosale. Relatia lui cu Dumenzeu a ajuns sa atarne de un fir de par. Pasalmii 31 si 50 sunt expresii ale acelor tensiuni spirituale extraordinare. Natan ii spune lui David: “Domnul iti iarta pacatul, nu vei muri” (2Samuel 12:13), aratand prin aceasta ca intentia lui Dumnezeu a fost sa-l omoare pe David. Nu a avut liniste toata viata, sabia nu s-a dapartat de casa lui niciodata. A trebuit sa-si ingroape trei baieti, in timpul vieti, iar dupa moarte lui, din porunca lui Solomon, al patrulea sau fiu este ucis. Ceea ce ceruse el “sa dea inapoi patru miei…” s-a implinit. Dupa pacatul cu Bat-Seba, David nu a mai fost niciodata acelasi om.
Pentru fiecare dintre noi David este un semnal de alarma. Apostolul Pavel spunea: “Cine crede ca sta, sa ia bine seama sa nu cada”. Ancorati in El, dependenti de harul Lui si de Duhul Lui cel Sfant, vom iesi biruitori. Intelegand pericolul si cautand ajutor la Dumnezeu vom trai o viata curata – vom fi sfinti pentru ca El traieste in noi.

În a doua parte a domniei lui David, autorul ne consemnează greşelile lui David şi necazurile din familia şi împărăţia sa. Cum spuneam şi mai devreme, evenimentele din 2 Samuel nu sunt prezentate toate în ordine cronologică. De aceea, nu putem fi siguri că păcatul cu Bat-Şheba a avut loc după toate evenimentele din capitolele 1-10.
Dacă am încerca să localizăm temporal evenimentele din cap. 11, ne-am putea folosi de pasajul din cap.12:24 care ne sugerează că Solomon s-a născut nu după mult timp după ce a murit fiul lui David născut în urma adulterului cu Bat-Şeba. La sfârşitul domniei lui David, Solomon l-a urmat la tron şi nu era un copil. Deci dacă Solomon ar fi avut 20 de ani în acel moment, atunci înseamnă că păcatul cu Bat-Şeba a avut loc aproximativ în al 18-lea an al domniei lui David. Sunt apoi date istorice care plasează cucerirea cetăţii Raba în jurul anului 990 î.H. Având în vedere că domnia lui David peste Iuda a început în 1010 î.H., atunci păcatul cu Bat-Şeba ar fi avut loc în jurul anului 992 î.H. David a domnit 40 de ani peste Iuda şi Israel. Păcatul cu Bat-Şeba a avut loc undeva între al 15- lea şi al 18-lea an de domnie. David avea deci în jur de 47 de ani când a comis această fărădelege. Aceste lucru este important de ştiut. Iată că David depăşise poftele tinereţii şi avea 9 soţii şi mai multe ţiitoare. Cu toate acestea, cel rău l-a prins în capcana adulterului. Ce s-a întâmplat? Cum a fost posibil?
Ştim din istoria lui Saul că nu există zonă de invulnerabilitate şi că lupta credinţei trebuie dusă până la sfârşit. Ispitele sunt foarte mari şi după zeci de ani de credinţă, iar căderea este posibilă şi după mari biruinţe spirituale. Prima greşeală pe care ne-o semnalează autorul la David este aceea că David nu s-a mai dus la război, deşi sosise vremea din an (primăvara) când împăraţii porneau la război. În cap. 10 ni se semnalează faptul că David l-a trimis pe Ioab să lupte împotriva amoniţilor. Oare începea David să îşi dezvolte un obicei prost sau în cap. 10 a rămas cu un motiv întemeiat la Ierusalim? Nu ştim acest lucru, dar ştim sigur că în cap.11, David nu a avut motive întemeiate să rămână la Ierusalim. Nu îl vedem nici bolnav şi nici rezolvând probleme urgente. Nu, ci autorul ni-l prezintă aşezat în pat. Era după-amiaza spre seară şi David se scoală din pat. Oare de când stătea David în pat şi ce căuta el la ora aceea în pat? Oare nu sunt atâtea responsabilităţi pe care le are un împărat? Oare nu era chemarea lui să fie alături de popor şi să poarte războaiele Domnului împotriva vrăjmaşilor Domnului? Îl vedem pe David într-un moment de pasivitate, de relaxare, de lene şi poate chiar plictiseală. David mersese atâţia ani la război. Intrase în rutina războiului şi era obişnuit cu victorii ori unde mergea. Şi atunci, s-a gândit probabil să facă o pauză. David a încetat să persevereze în lucrurile încredinţate de Domnul. Fără o direcţie clară, fără un obiect al muncii, fără o preocupare şi implicare în planurile Domnului, devenim foarte vulnerabili. Când mergem cu toată puterea în direcţia slujirii lui Dumnezeu, ispita este ca ceva care ne opreşte din drumul nostru şi o depăşim mai uşor. Dar când suntem pasivi şi nu prea avem de lucru, nu avem un drum al nostru, ispita este mult mai atractivă pentru că ne dă ea ceva de făcut, şi oricum neavând nimic până atunci, oferta este mult mai tentantă.
David este leneş, relaxat, nemotivat, cu garda jos, cum se spune. Se plimbă pe acoperişul casei împărăteşti fără o preocupare clară pentru planurile lui Dumnezeu. Exact în acest moment cel rău atacă şi-i oferă imaginea unei femei foarte frumoase care se scălda cu trupul gol prin apropiere. Această imagine trezeşte în David o cumplită patima. Ne putem gândi că David putea oricând merge la una din soţiile sau ţiitoarele sale. Însă uneori dorinta este orientată spre o persoană anume. Şi aşa a fost şi acest caz. O poftă fără margini s-a trezit în David de a pacatui exact cu acea frumoasă femeie pe care a văzut-o scăldându-se.