Cum am apărut în casa voastră habar nu am. Uneori am impresia că vă sunt un vecin de apartament. Stau ore în şir în camera mea şi mă uit la televizor sau pe internet căci, părinţi buni cum sunteţi, mi-aţi creat condiţii.



Aş dori să mă învăţati la timp ce-i bine şi ce-i rău şi să nu vă mai certaţi în faţa mea. Unele treburi aş putea să le fac foarte bine şi eu, ca să nu am impresia că munca e pentru sclavi. Nu vreau să mă simt sclav atunci când voi fi nevoit să muncesc.


Aş vrea să staţi mai mult timp de vorbă cu mine, să-mi citiţi ceva cu drag şi să-mi spuneţi voi la ce filme pot să mă uit şi la care nu. Dacă iau o notă proastă, rămân tot copilul dumneavoastră. Nu mă abandonaţi sufleteşte, ci încurajaţi-mă, căci poate că am avut şi eu o zi proastă sau poate că mi-a fost lene să mă pregătesc. Nu e de vină neapărat doamna profesoară...



Când eram în clasa a cincea vă supăraţi pe mine când veneam acasă cu nota nouă şi nu mai vorbeaţi cu mine trei zile. Nici nu ştiţi cât sufeream. Acum sunt în clasa a şaptea şi am o colegă de clasă minunată, dar care e îndrăgostită de altcineva… Vă supăraţi pe drept cuvânt acum, că am luat un şapte şi un cinci, dar vreau să simt iubirea voastră chiar dacă mă certaţi. Anul viitor vor fi examene… Ce se va întampla dacă nu voi lua zece?


E vârsta întrebărilor. Trebuie să învăţ să pun şi să primesc întrebări care dezvoltă înţelepciunea şi să-mi asum greşelile. Până sunt minor, ştiu că pot să vă reclam în caz că-mi daţi vreo palmă, dar ce voi face fără înţelepciune atunci când viaţa îmi va da palme? Ce legi vor exista pentru a mă scuti de palmele pe care mi le poate da viaţa? Totuşi vă indemn să aveţi dreaptă judecată pentru a şti când să-mi daţi o pedeapsă şi când să-mi daţi un sfat sau chiar un ajutor.



Un copil cu condiţii