Omul a fost copilul lui Dumnezeu, ascultator, smerit, avea bucurie deplina cand era cu Dumnezeu.
Totul era Dumnezeu si miscarea lui era indreptata spre Acela. Nu arunca nici macar o privire spre sine. Privea spre Dumnezeu, il fixa pe Dumnezeu, inainta spre Acela, il iubea, cugeta la El.
El s-a mandrit si, din pricina egoismului sau, din evlavios si smerit fata de Dumnezeu a devenit obraznic, impertinent, semet. Realitatea de astazi si duhul actual marturisesc faptul ca fiecare om este pregatit sa se semeteasca. Desigur, gasim indreptatiri pentru aceasta: „il vom lasa pe celalalt sa fie mai tare decat noi, sa ne nedreptateasca”?
Ceea ce ne face sa ridicam capul cu obraznicie, sa pierdem din suflet evlavia, cucernicia, zdrobirea de inima, smerenia, pocainta, nadejdea si credinta in Dumnezeu, este tocmai lucrarea demonica.
Sa ne apropiem de Dumnezeu asa cum se cuvine si sa cerem mila Lui. Și Dumnezeu ne-o va da. Acesta nu Și-a intors si nu-Și va intoarce, niciodata, fata Sa de la noi. Nu ne va lipsi de mila Sa.
Parintele Simeon Kraiopoulos
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|