Articolul ce vi-l propun spre citire nu se referă doar la lumea animalelor, însă pornește de la niște observații făcute asupra a două specii - șobolanii și gâștele - respectiv a societăților pe care le alcătuiesc, făcând o paralelă cu noi, oamenii, care ne putem regăsi în bună măsură în modul lor de a se raporta la indivizii din cadrul speciei lor. Este vorba, într-adevăr, despre indivizi, căci persoana are un comportament superior.
Este vorba despre
Mirosul șobolanilor. Așteptând o altă omenire, scris de Gabriel Liiceanu. Chiar dacă este un autor mai puțin apreciat de către ortodocși, cred că scrierea de mai sus, pe lângă faptul că este deosebit de frumoasă, este și adevărată.
Către finalul articolului, autorul spune: „Dacă ar trebui să-l consider pe om imaginea
definitivă a lui Dumnezeu, m-aș îndoi de Dumnezeu.”. Prin urmare, Creația nu este neîncheiată sau, cu alte cuvinte, ceea ce spune teologia creștină: Omul este creat după chipul lui Dumnezeu, în vederea creșterii neîncetat întru asemănare cu El.