Citat:
În prealabil postat de Marta
Intr-o duminica, cand se predicase despre iertare, veniti acasa, la un moment dat sotul meu ma intreaba ce e iertarea!! Hm, ar fi trebuit sa stiu!! Si stiu, teoretic!! practic, nu am stiut sa-i explic ce este. Cand consideram ca am iertat pe cineva?!
|
Cu adevărat este greu să ierți pe cel ce te-a nedreptățit. Este greu să nu te întrebi tu, nedreptățitul: ”De ce trebuie să-i iert tot eu răutatea? După ce a făcut din sufletul meu tobogan pe care a dănțuit el cu satana, tot eu sunt cel care trebuie să-l iert pe el?”. Pare absurd și chiar este. Dar aici, cred eu, se petrece minunea metanoiei creștine: să ierți până la capăt, până la capătul răbdării tale și dincolo de el. Și acum vorbesc din mine, , poate nu cu aceeași răutate, dar am greșit și eu! Și atunci, mai pot eu să-I spun Domnului diseară, ”Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri?” Va trebui să pot! Chiar va trebui să iert! Și va trebui să uit că cineva a greșit! Poate și Dumnezeu va șterge fărădelegea mea, ”că fărădelegea mea înaintea mea este pururea . . ” și altele și mai rele am făcut! Iartă-l Doamne, că eu l-am iertat și mă iartă și pe mine, nevrednicul, Te rog!