Babilonienii nu credeau intr-un sarpe ci intr-un personaj numit Tiamat sau ,,Dragonul Haosului".Nu era un ,,el"ci o ,,ea",nu era deloc un simbol al cunoasterii ci al haosului primordial al apelor,inainte de aparitia zeilor.Tiamat se revolta contra zeilor si contra ordinii lumii si ii ataca.Insasi stapanul lumii subpamantenea,Ea,fuge din calea ei,mai putin Merodak(sau Mar-uduk in traducere ,,Stralucirea zilei")fiul sau.Acesta o infrunta pe Tiamat si o invinge,punand astfel capat haosului primordial si devenind zeitatea principala a credintei babiloniene,primind inclusiv numele de,,Izvorul"pt a simboliza triumful izvorului vietii asupra haosului.Tiamat este taiata in doua,o parte din corpul ei se transforma in apele ce vin din ceruri si o parte in apele ce ies din pamant.Mitul exista inca de pe vremea akadienilor,fiind un simbol al luptei dintre haosul inceputurilor si ordinea lumii,Dragonul babilonian fiind fix opusul cunoasterii,el/ea fiind un simbol al fortei intunecate a anarhiei si puterii brutale ce se opune unei ordini umane ce ar favoriza cunoasterea.

Sarpele la care,probabil,va referiti dvs nu era o zeitate sau simbol al cunoasterii,ci era simbolul unei zeitati secundare(posibil nume Ninghisida sau asa ceva)care proteja medicina.Ca si vechii greci(vedeti legenda lui Asclepios) babilonieni vedeau in schimbarea pielii sarpelui un etern semn al vietii care renaste mereu,nu neaparat al cunoasterii(la greci s-ar putea vorbi de o cunoastere in domeniul medicinii, nu la modul general).Pentru egipteni insa simboliza intelepciunea divina iar cand coada era prinsa in gura sarpelui simboliza si fertilitatea.