[Mihailc]

Pînă acum, cea mai accesibilă, şi nu lipsită de frumuseţe, introducere în opera părintelui Dumitru Stăniloae:

Ieromonah Calinic Berger - Teognosia — sinteza dogmatică şi duhovnicească a părintelui Dumitru Stăniloae


„Importanţa operei părintelui Dumitru Stăniloae aşteaptă încă să fie explicitată şi evaluată pe deplin în teologia contemporană. El a creat nu numai o sinteză teologică păstrând cu grijă echilibrele gândirii teologice patristice folosind-o drept călăuză în dialogul său cu preocupările omului contemporan, ci şi una care întrupează în mod unic şi deplin pnevmatologia bizantină târzie, scrierile Filocaliei şi teologia sfântului Grigorie Palama. Principiul unificator care ţine la un loc toate aceste resurse e accentul său personalist, atent mereu să menţină înţelegerea integrală adecvată a «persoanei» şi «naturii» aşa cum au fost elaborate aceste categorii de hristologia post-chalcedoniană. Folosirea intuiţiilor moderne privitoare la «persoană» nu se face niciodată cu preţul minimalizării «naturii». Într-adevăr, părintele Dumitru Staniloae nu descalifică niciodată un aspect al teologiei sau vieţii duhovniceşti de dragul celuilalt. Un simţ al deplinătăţii şi integralităţii domină şi inspiră viziunea sa teologică; ea este atotcuprinzătoare şi nici un aspect al realităţii nu e lăsat în afara dialogului divino-uman. Studierea operei sale îmbogăţeşte cu siguranţă înţelegerea privitoare la Dumnezeu, la creaţie şi la toate aspectele sfintei noastre credinţe ortodoxe. Mai mult, scrierile sale demonstrează profunda unitate a tradiţiei ortodoxe dogmatice şi filocalice, dintre teologie şi spiritualitate în general, şi din acest motiv ele oferă atât o bază, cât şi un traseu pentru mersul înainte al gândirii ortodoxe contemporane” (ieromonah Calinic [Berger]).

*

Ieromonahul Calinic (Berger) e paroh al bisericii ortodoxe române din Hermitage, Pennsylvania. Absolvent al Universitatii Santa Clara (1988), al Şcolii Teologice Greceşti Sfânta Cruce (1994) şi doctor al Universităţii Catolice a Americii din Washington (2003) cu o importantă teză de doctorat despre gnoseologia teologică în sinteza părintelui Dumitru Staniloae, tradusă în volumul de faţă.

*

Cuprins

Cuvânt-înainte
Mulţumiri
Introducere

Partea I. Fundamentele dogmatice

1. Relaţia dintre persoană şi natură [Relaţia dintre persoană şi natură în dogma hristologică / Relaţia dintre persoană şi natură în dogma trinitară]
2. Unitatea naturii umane căzute şi restaurate în Hristos [„Chipul lui Dumnezeu” — natura umană drept chip al Naturii divine / Umanitatea una — natura umană ca bază a comuniunii interpersonale / Efectele căderii asupra naturii umane / Restaurarea naturii umane în Hristos]
3. Calităţile existenţiale ale persoanei [„Analogii reciproce” / „Apofatismul antropologic” / Existenţa per se caracteristică fundamentală a persoanei / Persoana în comuniune cu celelalte persoane / Persoana ca baza a fundamentelor realităţii create (timpul şi spaţiul)]
4. Logos, logoi şi simboluri [Raţiunile (logoi) divine / Raţiunile multiple şi Logos-ul personal al lui Dumnezeu / Raţiunile şi sinteza dintre persoană şi natură / Aspecte tehnice ale învăţăturii despre logoi / Evidenţa / Logoi-i şi energiile necreate]
5. Concluziile generale ale părţii I [Definirea persoanei în relaţie cu natura / Sinteza persoană-natură şi caracterul simbolic al lumii / Dimensiunile ontologică şi existenţială ale realităţii / Persoana şi natura, paradox vs reducţionism / Principiile teologice ale gnoseologiei părintelui Stăniloae]

Partea a II-a. Teognosia

6. Cunoaşterea lui Dumnezeu [Privire generală / Revelaţia naturală şi supranaturală ca bază a cunoaşterii lui Dumnezeu / Forme de cunoaştere a lui Dumnezeu / Sinteza dintre formele de cunoaştere / Nevoia purificării ascetice]
7. Etapele urcuşului gnoseologic [Scopurile urcuşului duhovnicesc / Motivarea etapelor urcuşului / Rezumatul etapelor şi implicaţiile lor gnoseologice / Relaţiile dintre etape / Scurta notă despre sinergia divino-umană pe parcursul treptelor]
8. Structura umană [Relaţia dintre suflet şi trup / Minte, raţiune şi voinţă / Minte, spirit, inimă: survol patristic / Inima — încăperea cea mai dinăuntru a minţii (nous)]
9. Patimile ca bază a ignoranţei [Caracteristicile fundamentale ale patimilor / Afecte şi patimi / Cauzele patimilor / Procesul consimţirii / Efectele patimilor]
10. Purificarea [Temele, formatul şi caracteristicile expunerii părintelui Stăniloae / Ruperea orientării egoiste şi a angoasei / Prevenirea actualizării patimilor / Roadele naturii bine direcţionate: nădejdea, blândeţea şi smerenia / Nepătimirea ca pregătire pentru darurile Duhului Sfânt / Caracteristici şi teme ale viziunii părintelui Stăniloae despre purificare]
11. Iluminarea [Prima faza a iluminării: contemplarea naturii / A doua faza a iluminării: contemplarea de sine a minţii]
12. Îndumnezeirea [Îndumnezeirea ca iubire / Îndumnezeirea ca vedere a luminii necreate / Sinteza iubirii şi luminii în îndumnezeire / Îndumnezeirea în sinteza părintelui Stăniloae]
13. Concluziile generale ale părţii a II-a [Rezumat al sintezei gnoseologice a părintelui Stăniloae]
Abrevieri şi bibliografie

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=206

E o carte mult mai bună decât m-am aşteptat, mi-am dat seama câte lucruri uimitoare am omis în graba lecturii operei părintelui Stăniloae. Ieromonahul Calinic izbuteşte ceva foarte rar, chiar şi printre autorii ortodocşi contemporani, cu această lucrare: să scrie într-o manieră expozitivă profund iconică, vizibilă încă din structurarea cuprinsului cărţii. Păstrând proporţiile, cuvioşia sa se comportă precum Sfântul Maxim Mărturisitorul în Ambigua, adică contribuie el însuşi, discret, la înbogăţirea înţelegerii duhovniceşti a existenţei, comentând un mare predecesor.