Oamenii nu mai au idealuri si refuza sa mai fie eroi.Este concluzia,poate prea drastica,la care am ajuns intr-o discutie cu un polonez,in mica vacanta,departe de tara mea in fierbere,pe care mi-am permis-o cu sotia mea.Privind amandoi in trecut am ajuns la concluzia ca generatia noastra avea idealuri,poate subversive sau utopice,dar avea idealuri,era dispusa sa genereze eroi,poate chiar fara mari sanse de reusita.Departe de mine ideea rasuflatului cliseu ,,pe vremea mea..." dar totusi speram in ceva desi,de multe ori,visele noastre au fost crancen contrazise de realitatea care le-a urmat.Totusi eram dispusi sa mergem pe un drum,sa incercam ceva,sa nu tacem.Privind in prezent nu am vazut amandoi decat o salbatica lupta pentru supravietuire,o diluare a increderii ca lumea actuala poate genera oameni dispusi sa ridice capul si vocea.Daca totusi exista sunt putin sustinuti de societatea civila,asfixiata de egoism si spirit de consum.Unii se refugiaza in trecut,deziluzionati de lipsa unor modele,altii le cauta cu disperare si pe cei mai multi pur si simplu nu-i intereseaza.De multe ori in istorie momentele tulburi au generat eroi,sau cel putin oameni cu un crez.Oare in ce mai crede lumea astazi,dincolo de comodele aparente si in afara spiritului de trib pe stil,,eu si cei apropiati mie si in rest Dumnezeu cu mila"? Polonezul imi spunea ca prima data cand a citit ,,Crima si pedeapsa"a fost,timp de cateva saptamini,intr-o transa intelectuala,intrebarile il asaltau,il macinau,se strangea impreuna cu amicii lui noaptea,discutau aprig,era o efervescenta culturala intr-un fel.Ne-am simtit amandoi bizar,ca doua exponate expirate intr-o lume parca din ce in ce mai stranie.

Polonezul meu,zambind,mi-a spus ca poate idealismul nostru a fost cauza tristetii din prezent dar daca s-ar intoarce in trecut ar proceda la fel,precum in clipele cand alaturi de alti tineri participa la adunarile ,,Solidaritatea",se croiau vise,sperante,oamenii se rugau si luptau impreuna,pasnic dar crezand in ceva.L-am intrebat daca este un om credincios si mi-a spus ca da,si ca in acele clipe parca se ruga cu adevarat,credea ca poti schimba lumea,sau macar o farama din ea.Mi-a spus ca si acum se roaga dar il doare faptul ca cei din jur parca au uitat ce i-a aprins atunci,parca,cumva,au preferat sa se multumeasca cu mult prea putin,prea putin in comparatie cu idealurile acelor clipe.S-a impacat cu sine dar nu felul cum a ajuns lumea.Eu cred ca cei din aceea generatie de fapt nu ne-am impacat cu noi insine,lumea nu este deloc asa cum visam noi si poate tocmai de aceea nici nu trebuie sa ne impacam cu noi insine.Poate depasiti,poate demodati,poate anacronici,dar undeva,in strafunduri,inca dispusi sa credem ca mai exista speranta si nu doar tristete,eroi si nu doar imitatii,curaj si nu doar lasitate,cultura si nu doar spirit de consum,lupta si nu doar abandonare comoda.

Asta ne facem sa fim niste eroi ? :) Nici vorba,este doar inceputul :) dar eu inca cred ca cei mai tineri pot si trebuie sa fie eroi,sa incerce sa schimbe,sa ajute,sa creada,sa se sacrifice.In aceste timpuri este nevoie de idealuri si modele de urmat si ele exista,cateodata chiar langa tine,poate trebuie doar descoperite sau regasite.Cred foarte mult in cei tineri,la fel cum si altii au crezut in generatia mea.Am reusit ceva sau am esuat asa se va vedea in cat de mult am reusit,sau reusim,sa transmitem ideea ca eroii nu sunt doar poze prafuite din trecut,modele depasite ci certitudinea ca in om exista capacitatea de a invinge rautatea timpurilor,ca te poti ridica deasupra celor care te vor doar masa de manevra.In ziua de azi sa fii erou este foarte greu,de psrca a fost vreodata usor,dar totul poate incepe cu un mic gest,cu un refuz in fata indiferentei,cu un mic sacrificiu in fata egoismului,cu un zambet in fata intoarcerii capului,cu o rugaciune sau pur si simplu cu o intrebare:,,Frate esti bine,ai nevoie de ceva,simti nevoia sa te asculte cineva?Frate imi era dor de tine si vroiam sa stiu ce mai faci.."

Polonezul meu imi spunea ca a ajuns la concluzia,citind NT,ca din punct de vedere crestin Dumnezeu te cheama sa fii erou,nu mai putin de atat,si inclin sa-i dau dreptate,nu caldut,nu rece,ci fierbinte,adica un erou :) un om care refuza chipul acestei lumi,dar nu prin anihilarea ei ci prin transformarea ei,si pentru asta trebuie lupta,trebuie sa-ti asumi prima linie,sacrificiul,din toate punctele de vedere.Am continuat amandoi sa ne plimbam pe malul marii discutand si stiti ceva?Parca ne simteam iar tineri :) sau poate doar visam iar si totusi...nu spunea Par.Arsenie Papacioc ,,Asa sa fie un tanar: un mare erou pentru Hristos"? Doar nu credeati cumva ca erou inseamna mai putin de atat :) Eu nu am fost un erou dar am vazut eroi si credeti-ma : ei chiar exista,poate in fiecare dintre dvs.In Imparatie nu se ajunge tarandu-te pe burta sau tacand,dragi tineri viitori eroi :) si daca cumva credeti ca nu puteti fi eroi,sau daca altii va spun sa va multumiti cu mai putin...sa nu credeti asta.Din clipa in care va asumati in gand si fapta acest frumos vis..ati inceput sa deveniti,incet,incet,ceea ce v-a chemat Dumnezeu sa fiti.Fie ca EL sa va calauzeasca.