[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Nu se poate spune ca aceea este o profetie. Orice poate fi luat ca o profetie daca este luat din context.

Cap. 44 Iezechiel
1. Apoi m-a dus barbatul acela inapoi la poarta cea din afara templului, spre rasarit, si aceea era inchisa.
2. Si mi-a zis Domnul: <<Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa.
3. Cat priveste pe rege, el se va aseza acolo ca sa manance paine inaintea Domnului; pe calea portii va intra si pe aceeasi cale va iesi>>.
4. Dupa aceea m-a dus pe calea portii de la miazanoapte, in fata templului, si am privit si, iata, slava Domnului, si am cazut cu fata la pamant.

Deci este clar ca aici se vorbeste despre aranjarea intrarilor si iesirilor din templu, iar "poarta" descrisa poate fi motivul pentru care toate bisericile au o usa la altar, prin care intra numai preotul, sau chiar usile imparatesti din biserica. Este clar descris un fel de ritual de impartasanie.
Nici vorba de "poarta" unei femei :))

Scriptura este scrisă în litera şi in Duh, însă cei care nu sunt luminaţi înţeleg doar litera. De aceea Sf. Ap. Pavel spune: Dumnezeu "ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu." (II Corinteni 3, 6).

O a doua făgăduinţă este cea făcută de însuşi Dumnezeu prin prooroci, că va alege o Fecioară spre a-i fi şi Mamă. Ea este cea 'care mai înainte de veci a fost rânduită a fi Maică şi în anii cei mai de pe urmă s-a arătat Născătoare de Dumnezeu'. Astfel, la Vecernia înainte prăznuirii se citesc texte din Vechiul Testament care fac referire la Maica Domnului, aleasă mai înainte de veci spre a fi rânduită ca templu viu al prezenţei lui Dumnezeu. Fiecare paremie se încheie cu aceeaşi minunată constatare: 'slava lui Dumnezeu a umplut casa Domnului Dumnezeu Atotputernic'. În aceste texte, Maria este închipuită de slava Domnului ce umple ca un nor cortul mărturiei, în care Moise însuşi nu mai putea intra; este chivotul legii pe care preoţii îl duc în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor, şi care face să se umple altarul de norul slavei Domnului, încât preoţii nu mai puteau rămâne nici ei să slujească. În sfârşit, Maria este simbolizată de 'uşa dinspre răsărit', care încuiată va fi, prin care nu va trece decât Domnul Dumnezeul lui Israel, şi încuiată va rămâne, pururea fecioară fiind. Căci, mărturiseşte şi o cântare la litie, 'că astăzi ceea ce este mai înainte de naştere Fecioară, şi după naştere a rămas fecioară, în Biserica cea sfântă se aduce'.

În al treilea rând, Maria, rod al făgăduinţei omeneşti, se dăruieşte ea însăşi Domnului, devenind Mireasă 'nenuntită' sau 'pururea fecioară'. (Vezi aici)