Citat:
În prealabil postat de abaaaabbbb63
Concluzia nu ar fi ca Dumnezeu nu exista, ci ca Biblia, cel putin vechiul testament, nu este inspirata de la divin, ci este o colectie de scrieri a oamenilor de atunci,
|
Nu mi se pare de loc o concluzie la ce spune dl Iuliu.
Dumnezeu foloseste limba oamenilor. A oamenilor dintr-o anumita epoca, dintr-un anumit teritoriu. A oamenilor din microuniversul lor. Vedem bine ca Isus foloseste un cu totul alt limbaj cand vorbeste taranilor si pescarilor decat cand vorbeste unora avand capacitate de abstractizare, precum Nicodim ori Pilat din Pont. In primul caz vorbeste despre vie, hambare, arendas, seminte etc, in al doilea vorbeste despre ce inseamna sa guvernezi, etc.
Eu vad ca relatarea din Geneza este, in linii mari, concordanta cu observatiile stiintifice de pana acum. Intai s-a facut Cerul si Pamantul (in aceasta ordine), lucru confirmat. A existat un ocean primordial, lucru confirmat. Urmatoarele etape au fost, in aceasta ordine: crearea "uscatului", lucru confirmat (continent unic), a vegetatiei, a animalelor, a omului. Cum a stiut ciobanul orfan Moise chestiile astea, daca nu au fost divin inspirate ?
Sunt si inadvertente intre relatarile din Geneza si lucruri considerate adevaruri stiintifice in stadiul actual al stiintei ? Sunt. Formarea Soarelui si Lunii in ziua a patra ni se pare inexplicabila. Ceva nu merge. Asta nu inseamna ca o explicatie nu exista, ci ca noi nu o cunoastem. Observam, deocamdata, ca despre "lumina" se vorbeste de la inceput, inainte de ziua intai, ca si despre seara si dimineata. Poate ca autorul Genezei nu a avut in vedere sensul propriu pentru lucruri precum "lumina", "seara, "dimineata", "zi" ? Sau poate ca ceva s-a schimbat cu modul in care lumineaza Soarele si la inceput lumina altfel, poate mai difuz ? Si asta se poate. Ori, poate ca Biblia are dreptate in chiar litera ei, si la inceput exista Soarele ca masa, dar nu ca luminator, dupa cum spun unii ca Jupiter este mai mult decat o planeta, e o stea in devenire ? Noi nu stim multe despre trecutul Pamantului, si inca mai putin despre cel al Soarelui si Lunii.
Este lunga instoria relatarilor din Biblie care au fost considerate initial fanteziste de catre oamenii de stiinta, dar carora observatii ulterioare le-au aratat temeiul. Primul exemplu care imi vine in minte este cel al hittitilor, popor teribil despre care se vorbeste numai in Biblie. Ani si ani de zile, istoricii, in functie de credinta lor in ateism sau crestinism, considerau fie ca povestea cu hittitii e fabulatie, fie ca prin "hittiti" autorii biblici vorbesc despre popoare teribile in general. Sau ca este un alt nume pentru akkadieni, cu care contemporanii ignoranti ii confundau. Pana cand s-au facut sapaturi si s-a gasit ditamai civilizatia hittita, cu urme materiale si epigrafice care aratau ca acel popor chiar asa isi spunea: "hittit". Eu iau in serios Biblia, fiindca am constatat ca, de multe ori, in confruntari dintre cei care nu luau Biblia in serios si cei care o luau in serios, timpul le-a dat dreptate celor din urma.
Citat:
|
explicand viziunea lor simplista asupra lumii.
|
Nu m-as grabi sa spun ca cei dinaintea noastra aveau o "viziune simplista asupra lumii", pe cand noi am avea o "viziune" mult mai valabila. Dimpotriva, imi pare ca veacul nostru a adus cu e o teribila ingustare, ca viziunea noastra e mai inchistata ca oricand si ca am pierdut multe capabilitati pe care le aveau chiar cei din veacul trecut, ca sa nu mai vorbesc de antichitate. Asa cum ipoteza ca dinozaurii au trait acum 66 de milioane de ani se cuvine luata cu titlu de inventar, tot asa se cuvine luata si ipoteza ca omenirea s-ar afla intr-un permanent progres. Cel putin in ceea ce priveste un presupus progres filozofic (fiindca asta intelegem prin "viziune asupra lumii"), eu as fi mai mult decat rezervat.