[Mihnea Dragomir]

Nu este un pacat sa ai un prieten. Altfel, cum sa te casatoresti ? Fiindca, nu trebuie sa uitam, o prietenie dintre un baiat si o fata este o tatonare in vederea casatoriei. Este o varsta frumoasa, careia anglofonii ii spun "dating time". Dar si cu ispitele si pericolele ei, care o pot face ingrozitor de urata, incat poti ajunge sa constati ca ai aripile rupte exact la vremea elanului tineresc, cand te pregatesti sa-ti iei zborul.

Sarutul in general nu este considerat pacat. Si totusi, un sarut, in special unul pasional, este adesea o ispita. O ispita atat in contra poruncii a sasea, dar mai ales a noua. Atitudinea crestinului fata de ispite e urmatoarea: 1) le evita. 2) cand sunt de neevitat, fuge de ele, 3) cauta sa nu expuna pe ceilalti ispitelor. Lucruri simple, care tin de virtutea prudentei.

"Est modus in rebus" si nicaieri nu se aplica mai bine acest adagiu decat in legatura dintre un baiat si o fata. Pentru aceasta exista niste reguli de buna cuviinta, care se predau pe vremuri la pension. Din pacate, astazi in invatamant se preda orice, mai putin lucrurile cele mai utile unei bune formari.

Aceste reguli de buna cuviinta sunt de fapt reguli de prudenta, ca sa nu fim expusi tentatiilor (si doar o minte usoara isi supraapreciaza rezistenta la tentatii). De exemplu, nu trebuie sa urcam intr-o camera de hotel ocupata de un barbat singur (in "Pe aripile vantului" e o scena exact despre asta). Daca-i facem o vizita, nu trebuie sa ne asezam sa conversam pe patul lui. Nici el pe al nostru. Plimbarile sunt un lucru foarte bun si potrivit. Dar nu la ora fantomelor...

Tot asa e si cu sarutul. Putem foarte bine sa avem un sarut minunat, in care sa "il simtim" pe celalalt, sa ne dam seama daca iubim si suntem iubiti, fara sa fie nevoie sa trecem de limita bunei cuviinte. Sarutul francez nu ne face francezi...