Nu vad ce nu e adevarat in acel argument. Daca masori C14/C12 intr-un material organic foarte vechi ai o valoare asa de mica incat nu se distinge de valorile - tot foarte mici dar inevitabil sa apara - din contaminare; intocmai ca un aparat de masura unde nu mai distingi semnalul de zgomot. Problema cea mare este ca nu sunt convins ca s-au masurat materiale organice care sa fi apartinut dinozaurilor si sa nu fi fost inlocuite in timp cu altceva.
Daca la inceput se spunea ca "s-au datat fosile de dinozaur" acum vad ca fraza este "s-au datat fragmente de oase partial fosilizate". Acest
partial lasa loc de interpretari foarte largi. Procesul de fosilizare inseamna inlocuirea tesutului celular cu minerale: silicati (ce nu contin carbon), si mai rar, carbonati (ce contin carbon). Aceasta inlocuire nu are un mecanism cunoscut clar, fiindca depinde prea mult de confitiile locale, dar este clar ca se manifesta diferit in osteocite, care sunt rigide si colagen, care este elastic.
Inainte de analiza ar trebui selectate numai oase care nu sunt fosilizate sau sunt fosilizate doar superficial; nu tocmai simplu, fiindca oasele in stare mai buna sunt tocmai cele fosilizate; celelalte vor fi mai adesea crapate, zdrobite. Sa presupunem ca avem un os fosilizat partial; el este un obiect solid si rigid. Pentru a separa colagenul din el, singura metoda de care am auzit sa se fi aplicat este cea folosita si de dr Schweitzer: dizolvarea lenta in solutie slab acida. Asta insa ar contamina proba definitiv. Pentru a evita asta ar trenui sa faci o analiza spectrografica a probei, asa cum se arata in linkul dar de mine, si sa o datezi daca este sigur colagen.
Nu am amintit pana acum dar oasele "datate" de eroii nostri chiar au fost datate, dupa cum se intampla la descoperirea unor bazine importante de fosile, si varstele corespund cu vechimea geologica a straturilor unde s-au gasit. Iata un
exemplu unde s-a folosit Ar40/Ar39.