[Bianca1994]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Dacă putem vorbi de o cunoaştere, eu cred că este prin Descoperire de Sus. O altă cunoaştere e cel mult o gnoză, adică o iluzie fabricată din abaterea consecventă de la calea Crucii, a Evangheliei.
Nu cred că ajută să căutăm sens logic suferinţei, dar să găsim fiecare sensul ontologic al suferinţei personale sau/şi colective. Sensul care învie, omorâre a morţii din noi.
Suferinţa prilejuieşte (dacă e asumată în Duhul lui Hristos) o deşertare de sine, o kenoză şi o înaintare în devenirea întru Fiinţă.

Iată câteva gânduri despre suferinţă ale unui bărbat înduhovnicit:

"Inima îmi era ca ceara înfierbântată.
Însă durerea-i era, în chip curios, de viaţă făcătoare.
O oarecare moarte scârboasă se mistuia de către lacrimile fierbinţi, aşa cum se mistuia murdăria..."

"Nu este lipsă mai cumplită decât a nu cunoaşte pe Adevăratul Dumnezeu.
În întunerecul necunoaşterii (lui Dumnezeu - n.m.), nu numai durerile şi suferinţele, ci până şi bucuriile şi mulţumirile, şi îndeobşte totul îşi pierde sensul.
Dimpotrivă, un dar mai mare ca întâlnirea cu Dumnezeul Cel Viu nu există.
În lumina acestei cunoaşteri, nu numai stările plăcute, ci şi cele întristătoare şi chinuitoare sunt pline de sens, şi drept aceea devin cu putinţă a le purta, se îndreptăţesc."
(Arhim, Sofronie Saharov - "Vom vedea pe Dumnezeu precum Este.")

Multumesc si pentru articolele din ”Taina suferintei” de Simeon Kraiopoules.
Deci ,sa inteleg ca suferinta in principal ajuta la descoperirea lui Dumnezeu de catre om,ca numai in suferinta omul isi da seama de neputinta lui si se afla in starea lui cea mai sincera in fata lui Dumnezeu;numai suferinta duce la o intoarcere completa a inimii omului catre Dumnezeu.Totodata ,mai inteleg ca suferinta celorlalti este ingaduita de Dumnezeu pentru a spori solidaritatea si iubirea noastra fata de aproapele nostru.Dar,in societatea actuala,acest ”sens” al suferintei nu este vizibil absolut deloc.Multi copii bolnavi sunt condamnati la moarte pentru ca nu au bani pentru un transplant ,de exemplu,in timp ce mass-media promoveaza ”vedete” care cheltuiesc mii de euro pe o pereche de pantofi.Am ajuns la concluzia ca ,daca la inceput il ”invinuiam ” intr-un fel pe Dumnezeu pentru suferinta noastra am ajuns la concluzia ca eu sunt vinovata pentru suferinta celui de langa mine pentru ca nu pot renunta la ”capriciile mele ”pentru a-l ajuta.Totodata,nici macar de BOR nu am auzit sa se foloseasca vreodata de acest sens al suferintei ,nu am auzit sa plateasca operatia vreunui copil ,in timp ce risipeste bani pentru dialogurile inter-religioase.
Acestea le-am inteles din ceea ce mi-ati explicat cu totii,iar in ceea ce priveste suferinta copiilor care sunt nevinovati cred ca aici este o mare taina pe care numai Dumnezeu o cunoaste...dar stiu ca acesta ne poate fi noua de ajutor pentru a ne vedea rautatea noastra si pentru a ne spori iubirea.