Citat:
În prealabil postat de bogdan81
Credinta in existente anterioare, deci in reincarnare, este in crestinism o erezie.
Dar vezi, tocmai aici e diferenta.
In timp ce budismul proclama intoarcerea la unitatea nediferentiata, in crestinism persoana ramane ireductibila. Budismul sustine reincarnarea. Este vorba de asa-numitul "sine universal" impersonal care se intrupeaza sub diferite forme. In budism, acest sine universal impersonal este considerat mai adanc decat persoana. In crestinism dimpotriva, NU exista nimic mai adanc decat persoana.
Iar persoana presupune si aceasta constiinta empirica pe care crestinismul o prezerva, in timp ce budismul o anuleaza si o dispretuieste.
|
Crestinismul afirma ca persoana este ireductibila, fara insa sa explice ce intelege prin "persoana".
A suspenda analiza intr-un cuvant considerat tabu este incorect/neonest intr-o dezbatere. Cu atat mai mult cu cat se combate "o alta viziune asupra persoanei".
Ce intelege crestinismul prin "
persoana"? Care este miezul ireductibil al persoanei?
Daca este o furnizata o explicatie pertinenta atunci avem o baza de discutie. Altfel avem doar afirmatii de gradinita gen:
"
persoana mea este mai personala decat persoana ta care este impersonala".
De unde ideea ca budismul "
dispretuieste" persoana...cand Buddha indeamna la iubirea tuturor persoanelor si nu dispretuirea lor ?
Crestinismul ataca budismul cu cuvinte de genul: "impersonal", "nimic", "necomunitar"....pentru a nu lasa sa se vada adevarata bogatie spirituala a acestei religii bazata in mod fundamental pe dragoste si respect pentru toata faptura.