Abordată si pe un alt topic, unde Cezar ne-a oferit un citat al părintelui Galeriu, iată că si în această predică părintele atinge problema suferintei:
Citat:
Unii filosofi au încercat să spună că tocmai aici se află dinamica vieții. Dar aceasta înseamnă a eterniza răul. Cât de mult a frământat răul (sub chipul suferinței, al durerii trupești, al suferinței sufletești) conștiința umană! Cum răspunde conștiința umană la întrebarea: Răul și suferința sunt operă a lui Dumnezeu? Hotărât, răul nu e opera lui Dumnezeu! Dar suferința? Nici suferința. Suferința este consecința răului, urmarea răului; trebuie precizat însă dintru început: Nu suferința e răul, ci păcatul este răul.
Cum se produce suferința? Cum o simți? Mulți s-au revoltat, au căzut în necredință de frica suferinței. Cei care cercetați literatura, gândiți-vă la un Camus, cu vestita lui carte, Ciuma. Surprinde răul și suferința lumii, scoțând în relief mai ales suferința copiilor. Se zguduie, oare, în tine credința, când vezi suferința unui nevinovat? Scriptura a răspuns și la aceasta prin suferința lui Iov. Ați auzit de Maica Tereza, cea care lucra atât de mult printre bolnavi, printre leproși. Și ea a spus unei femei bolnave de cancer: Să știi că Hristos e prezent în boala asta a ta! El te îmbrățișează cu această boală. Și biata femeie a răspuns: Roagă-L pe Hristos să nu mă mai îmbrățișeze cu boala. Era zguduită, sărmana, în suferința ei.
|
Continuarea în predica atasată.
P.S. Ulterior am observat că citatul dat de Cezar este din aceeasi predică a părintelui, respectiv a vindecării lunaticului.