Arthur Cundall remarca faptul ca ,,in cartea Judecatori cititorul gaseste multe motive de intristare.Poate ca nici o alta carte din Biblie nu ne ofera o marturie mai clara a nestatorniciei firii omenesti."Pe scurt cartea biblica mentionata continua povestea israelitilor de dupa generatia lui Iosua,perioada in care,in ciuda alunecarilor stupefiante ale acestora de la promisiunile facute,Dumnezeu le-a dat judecatori ,,ca sa-i izbaveasca din mainile celor ce-i asupreau" (Judecatori 2.16).Unul dintre acesti judecatori a fost Samuel.Cand a imbatranit,ca orice tata poate,Samuel si-a pus fii judecatori numai ca acestia,spre diferenta de tatal lor,s-au dovedit a fi niste conducatori lacomi,corupti si nedrepti.Textul biblic nu mentioneaza faptul ca Samuel ar fi cerut sfatul divin inainte de alegerea sa si prin urmare,in ciuda sperantelor parintesti,atat de umane,urmasii s-au dovedit a fi crancene dezamagiri.Ei bine in acest moment,descris in I Samuel 8.1-22,batranii evreilor au decis sa vina in fata judecatorului cu o optiune electorala sa-i spunem.Daca tot au esuat fii judecatorului sa calce pe urmele tatalui atunci de ce sa nu avem si noi un rege,precum cei din jurul nostru,sa intram si noi in randul lumii.Sa avem un model viabil de dezvoltare si management,o sursa inspirationala desi la o sumara verificare modelul vecinilor scartaia din toate incheieturile.

Dar ce conta,era moda zilei sa urmezi acel trend politic fara nici o analiza prealabila.Unii ar spunea ca este o dovada clara de provincialism politic dar era modelul momentului.Sa ai de ales intre a trai o viata sfanta,dupa cum ti-a aratat Dumnezeu sau a cauta un surogat uman,mai putin solicitant si mult mai atragator si permisiv, seducator prin insasi imperfectiunea lui atat de draga noua, oricand gata in a ne gasi scuze, pretexte sau solutii paralele.Si bineinteles ca in orice poveste de acest tip,cu alegeri gresite firul dramei incepea sa se desfasoare.

Desi Dumnezeu ii alesese sa fi un popor sfant,o lumina pentru restul natiilor care traiau in intunericul idolatriei,evreii,dupa cum remarca MacDonald,nu au dorit sa fie diferiti in modul divin ales ci au dorit sa se conformeze chipului lumii.Timpul potrivit pentru un rege era cel ales de ei,modul potrivit era cel ales de ei(in acord cu modelul seducator al unor vecini mai puternici) iar textul nu contine nici macar o silaba despre cea mai vaga intentie de a cere calauzirea divina.In tot acest tabloul intunecat divinitatea pare exclusa,marginalizata,cumva desueta in raport de strategiile politice umane.Samuel nu a primit cu ochi buni solicitarea,poate,intr-un acces de orgoliu si de frustrare parinteasca,si-a simtit autoritatea contestata dar Dumnezeu ii atrage atentia ca optiunea israelitilor nu era o lepadare de el,un judecator trecator, ci de insusi Cel care ii scapase din robia egipteana si care-i calauzise prin pustiu, singurul si adevaratul Drept Judecator. Ingratitudinea israelita pare sa fi umplut paharul rabdarii divine ( cine crede ca acesta este un exemplu elocvent de maxim de ingratitudine umana ar trebui sa citeasca povestea biblica in continuare pentru o completa stupefactie) si cu toate acestea Dumnezeu este de acord sa le indeplineasca optiunea umana,care le era atat de draga si parea atat de perfecta.Ba mai mult chiar le spune ca acel conducator ales de ei nu va fi deloc atat de bun pe cat isi imagineaza ei si mai mult chiar le spune ca ei insisi se vor revolta contra lui,contra propriei lor alegeri si tot la Dumnezeu se vor intoarce. Poate ca in acele clipe un indemn ,,electoral" de tipul ,,Alegeti-L pe Dumnezeu si caile Sale si El va va calauzi" nu ar fi castigat un concurs de popularitate la imaginarele urne de vot israelite.Acum,daca erai un israelit si stiai,sau macar aveai o vaga idee,despre Cel care este Dumnezeul care te-a ales dintre toate natiile lumii,un asemenea avertisment ar fi trebuit cel putin sa te puna pe ganduri.Nici vorba de asa ceva,israelitii stiau una si buna ,,Poporul nu a vrut sa asculte glasul lui Samuel. ,,Nu!"au zis ei ,,ci sa fie un imparat peste noi,ca sa fim si noi ca toate neamurile" ( I Samuel 8.19-20).

In loc de final: s-a afirmat, de-a lungul timpului, faptul ca una dintre principalele surse de inspiratie ale lui Shakespeare ar fi fost Biblia.Cred ca exista un sambure de adevar in aceasta idee,scenele biblice precum cele descrise mai sus sunt incarcate de dramatism,alegeri gresite si drame umane care au urmat,miscari scenice pline de semnificatii,interventii divine care desi par a veni din plan secund constituie de fapt adevarata lumina asupra intrigii actiunii.Ingratitudine si slabiciune umana,putere si stiinta divina,multimi in miscare si indivizi in dialog individual cu divinitatea care parea a aparea si a disparea dar care,de fapt,este eroul principal,mereu in prim-plan fie si prin absenta,care este parca menita tocmai sa te faca sa o cauti.Camera regizorului textului biblic se misca cu maiestrie,cadrele se succed dramatic,cautand parca epicentrul dramei.Un spectator,poate bulversat de purtarea israelitilor,s-ar intreba cum este posibil sa aleaga atat de gresit aparenta cea fara de Dumnezeu cand stiau cine este Cel care merita toata increderea, slujirea si lauda.

Ei bine eu i-as raspunde sa se uite cu atentie prin istorie, trecuta,prezenta sau viitoare si va observa cum eroarea s-a tot repetat, si se va repeta, in diverse forme si cu diversi actori,lumea uitand ca atunci cand Dumnezeu a ales,in dragostea Lui,sa mantuiasca lumea ,,God elected you with a 1 vote majority" :)