Pentru Sfantul Irineu, vederea lui Dumnezeu este intotdeauna o revelatie savarsita prin vointa lui Dumnezeu. Prin natura Sa, Dumnezeu nu este un obiect ce poate fi cunoscut, ci El insusi Se face cunoscut. El Se descopera pe Sine din iubire, din milostivire. Daca profetii au vestit ca oamenii il vor vedea pe Dumnezeu, daca Domnul a fagaduit aceasta vedere celor curati la inima, este tot atat de adevarat ca "nimeni nu il va vedea pe Dumnezeu". Intr-adevar, atunci cand luam in considerare maretia Sa si slava Sa, nimeni nu il poate vedea pe Dumnezeu fara a muri; caci Tatal este dincolo de percepere (incapabilis), insa in virtutea milostivirii Sale, a iubirii Sale fata de oameni si a atotputerniciei Sale, El face acest dar mare celor care il iubesc, vederea lui Dumnezeu, asa cum au vestit-o profetii, fiindca ceea ce omului ii este cu neputinta la Dumnezeu este cu putinta. In realitate "omul insusi nu Il vede pe Dumnezeu, ci Dumnezeu, intrucat voieste, este vazut de catre oameni, de cei pe care ii alege, atunci cand alege asa cum alege". O distinctie latenta se iveste aici intre cele doua aspecte ale lui Dumnezeu - secundum magnitudinem et secundum dilectionem. Aceasta ar sugera ca Dumnezeu, desi inaccesibil prin natura, Se descopera pe Sine prin har. Nu trebuie insa sa fortam acest text. Pentru Sfantul Irineu, a carui terminologie trinitara este diferita de ceea ce va deveni doctrina clasica despre Treime in secolul al IV-lea, notiunea de natura a lui Dumnezeu in Sine se leaga de numele de Tata, in timp ce numele Cuvantului se aplica manifestarii Sale externe. Cu toate acestea, existenta Cuvantului nu este aparent subordonata in gandirea sa vointei lui Dumnezeu de a crea sau de a Se descoperi. Fiul este manifestarea naturala a lui Dumnezeu, El este "natura (n.t., firea) vazuta a Tatalui", dupa cum Tatal este "natura nevazuta a Fiului". Daca intervine vointa, aceasta este pentru a darui vederea lui Dumnezeu celor pe care El ii alege - per Sanctus Spiritus bene-placitum - prin bunavointa Sfantului Duh.
Sfantul Irineu distinge trei trepte ale vederii: vederea profetica prin Duhul Sfant, vederea infierii prin Fiul si vederea Tatalui in imparatia cerurilor. Duhul il pregateste pe om in Fiul lui Dumnezeu, Fiul il aduce Tatalui, Tatal ii daruieste nestricaciunea vietii vesnice, pentru ca omul sa poata intelege din acest fapt ca Il vede pe Dumnezeu. Acest pasaj este deosebit de bogat in idei doctrinare, pe care Sfantul Irineu le dezvolta in alt loc. Primul lucru care ne izbeste aici este ca vederea lui Dumnezeu in imparatia cerurilor comunica viata vesnica, facandu-l pe om nestricacios. Fata lui Dumnezeu pe care nimeni nu o poate vedea fara a muri devine in timpurile eshatologice izvor de viata. "Caci oamenii, zice Sfantul Irineu, il vor vedea pe Dumnezeu pentru a trai, devenind nemuritori prin vedere si progresand acum pe calea catre Dumnezeu". Cu putin inainte de aceasta, el remarca, intr-un pasaj care ne-a parvenit din textul original: "Este imposibil sa traim fara viata. Iar existenta vietii purcede din participare la Dumnezeu. Insa a participa la Dumnezeu inseamna a-L cunoaste (textul latin traduce videre - a vedea) si a te desfata de bunatatea Lui". Aici nu este vorba doar de viata vesnica, de nestricaciunea primita prin intermediul vederii in timpul ce va sa vina - prin participare desavarsita la viata divina -, ci despre viata in general, care este si ea un mod de participare si prin urmare o vedere partiala a lui Dumnezeu. Acest lucru nu trebuie sa ne surprinda, deoarece creatia este reprezentata deja, pentru Sfantul Irineu, ca o manifestare a lui Dumnezeu, iar Cel care Se dezvaluie devine vizibil, Se arata. Dumnezeu Cel nevazut Se dezvaluie, Se arata pe Sine prin Cuvantul, principiul oricarei manifestari. In realitate Cuvantul il arata pe Dumnezeu oamenilor in acelasi timp in care El il arata sau expune (exhibet) pe om lui Dumnezeu. Recunoastem aici reciprocitatea vederii afirmata de Sfantul Pavel. Insa pasajul din Sfantul Irineu pe care il studiem acum nu se refera la vederea desavarsita, fata catre fata; el se refera la manifestarea lui Dumnezeu, prin Cuvantul, inainte de intruparea Sa. Aceasta este vederea lui Dumnezeu pe care Sfantul Irineu o numeste in alt loc "participare figurativa" la nestricaciune, la viata desavarsita. Aceasta viata desavarsita nu se va arata, nu va deveni vizibila decat numai dupa intrupare, care il va face pe om capabil sa participe in mod deplin la viata, la nestricaciune. Dupa cum am spus, vederea Tatalui este cea care ne face nestricaciosi. inainte de intrupare, Cuvantul, dezvaluin-du-L pe Dumnezeu prin creatie, apara invizibilitatea Tatalui pentru ca omul, insuficient pregatit pentru o astfel de intimitate, sa nu inceapa a-L detesta pe Dumnezeu. In acelasi timp insa Cuvantul nu L-a lasat pe Dumnezeu Tatal ascuns de om; El II dezvaluie in felurite chipuri (per multas dispositiones, indubitabil trebuie sa citim aici dispensationes - iconomii), ceea ce corespunde vederilor figurative sau profetice ale lui Dumnezeu. Iconomia revelatoare este indispensabila "pentru ca omul, intorcandu-se total de la Dumnezeu, sa nu inceteze a exista" (ne in totum deficiens a Deo homo, cessaret esse).
Vedem aici schita nefinisata a unei ontologii pe care Sfantul Irineu nu o dezvolta: existenta fiintelor create depinde de participarea la Dumnezeu, participare care se efectueaza printr-un fel de vedere. Sfantul Irineu continua: "Caci slava lui Dumnezeu este omul viu, iar viata omului este vederea lui Dumnezeu. Prin urmare, daca manifestarea lui Dumnezeu in creatie per conditionem confera deja viata tuturor celor care se salasluiesc pe pamant, cu atat mai mult manifestarea Tatalui prin Cuvantul comunica viata celor care il vad pe Dumnezeu". Aceasta ne readuce la cele trei grade ale vederii, reliefate de catre Sfantul Irineu: vederea profetica in Duhul Sfant, vederea infierii prin Fiul intrupat, vederea Tatalui in timpul ce va sa vina. Aceste trei trepte, dupa cum se va vedea, se imbina in asa fel incat una este cuprinsa virtual de cealalta.
Sfantul Irineu accentueaza asupra faptului ca profetii nu au vazut clar fata reala a lui Dumnezeu, aceasta aratandu-li-se in iconomia tainica prin care oamenii incepeau sa-L vada pe Dumnezeu. Ei puteau vedea doar "asemanari ale maretiei Domnului" (similitudines daritatis Domini), o prefigurare a manifestarii viitoare. In timp ce Tatal ramane nevazut, Cuvantul a dezvaluit maretia Tatalui in limitele modului in care El alesese sa desfasoare aceasta manifestare. Aceasta este vederea figurativa sau profetica, atribuita aici nu atat iconomiei Duhului Sfant, cat mai ales iconomiei Cuvantului, caci Duhul Sfant si Cuvantul constituie impreuna si inseparabil principiul manifestarii. Aceasta vedere a "asemanarilor maretiei Tatalui" contine deja premisele unei vederi perfecte care se va realiza mai tarziu. Dumnezeu S-a aratat lui Moise pe Muntele Sinai in conspectu- "ca prezenta", ca unui prieten. In realitate Cel care i S-a aratat a fost Cuvantul, insa Moise nu L-a putut vedea si a cerut sa-L vada mai clar pe cel cu care vorbea. Stand in scobitura unei stanci, Moise a fost invrednicit atunci de vederea figurativa a lui Dumnezeu - videbis quae sunt posteriora mea. Pentru Sfantul Irineu aceasta inseamna, in primul rand, ca este imposibil pentru om sa-L vada pe Dumnezeu si, in al doilea, ca omul il va vedea pe Dumnezeu mai tarziu, in novissimis temporibus, pe varful coltului stancos, mai precis, cu ocazia venirii Sale ca om (in eo qui est secundum hominem ejus adventu), in Cuvantul intrupat. "Din acest motiv, zice el, Moise a vorbit cu Dumnezeu fata catre fata pe varful unui munte, insotit de Ilie, dupa cum ne relateaza Evanghelia, asa ca in cele din urma Dumnezeu Si-a indeplinit fagaduinta pe care a facut-o la inceput". Vederea de pe Muntele Sinai isi gaseste implinirea, plinatatea ei, realizata in sfarsit pe Muntele Taborului, unde Moise si Ilie (care si el primise vederea figurativa a lui Dumnezeu) apar alaturi de Hristos transfigurat. Astfel vederea profetica era deja o participare la starea ultima, in nestricaciunea timpului ce va sa vina revelat in transfigurarea lui Hristos, in "imparatia care va veni cu putere".
|