Pentru Sfantul Irineu cea de-a treia treapta, vederea Tatalui, vedere pe care o au cei binecuvantati, este exprimata prin aratarea lui Hristos transfigurat de acea lumina care este izvor de viata nestricacioasa in viata viitoare. De fapt el zice: "Cuvantul trup S-a facut... pentru ca tot ceea ce exista sa poata vedea... pe imparatul lor; si pentru ca lumina Tatalui sa poata umple trupul Domnului, iar prin trupul Sau sa vina la noi, pentru ca omul sa poata ajunge la nestricaciune, invesmantat fiind in lumina Tatalui".
Tema transfigurarii lui Hristos reapare in mod constant in scrierile teologilor bizantini. Ea va fi cheia de baza a invataturii lor despre vederea lui Dumnezeu. Dupa propria mea cunostinta, pentru prima data aceasta tema apare la Sfantul Irineu intr-un context doctrinar care o leaga de intreaga viziune a timpului eshatologic: vederea lui Hristos in slava Sa, vedere prin intermediul careia omul participa la lumina Dumnezeului Cel nevazut, dobandind in acest mod starea de nestricaciune sau indumnezeirea. Caci "daca Logosul S-a facut om, aceasta este pentru ca oamenii sa poata deveni dumnezei", zice Sfantul Irineu, iar cuvintele lui vor fi repetate de catre Parinti si teologi veacuri de-a randul. Dar ce este indumnezeirea fiintelor create, daca nu participarea lor deplina la viata divina? Aceasta participare este exprimata cel mai bine prin conceptul de lumina. "A vedea lumina, zice Sfantul Irineu, inseamna a fi in lumina si a participa la stralucirea ei; in acelasi mod, a-L vedea pe Dumnezeu inseamna a fi in El si a participa la maretia Lui datatoare de viata. Prin urmare cei care il vad pe Dumnezeu participa la viata".
Pentru Sfantul Irineu fericirea este un progres infinit in om si o aratare crescanda a lui Dumnezeu. "Chiar si in lumea ce va sa vina, zice el, Dumnezeu va trebui sa indrume mereu, iar omul sa invete intotdeauna de la Dumnezeu".
I s-a reprosat Sfantului Irineu adeseori ca ar fi profesat milenarismul, invatatura despre domnia de o mie de ani a celor drepti, care, potrivit Apocalipsei, va fi instaurata pe pamant inainte de sfarsitul lumii. El vorbeste despre "taina invierii si a domniei celor drepti, inceputul nestricaciunii, o domnie in rastimpul careia cei vrednici se vor obisnui putin cate putin sa cunoasca pe Dumnezeu". Iar mai apoi el adauga: "Cei drepti vor domni pe pamant, crescand in vederea Domnului si in acest mod se vor obisnui sa primeasca slava lui Dumnezeu Tatal". Acest lucru se inscrie in contextul gandirii Sfantului Irineu, adica, daca lumina indum-nezeitoare a Tatalui se arata pe pamant in Hristos cel transfigurat, atunci vederea Tatalui adecvata timpului eshatologic poate si ea incepe aici. Pentru un autor care scrie in perioada crestinismului primar, aceasta participare (la nestricaciunea ultima facuta posibila pe pamant) va aparea, in perspectiva eshatologica a Apocalipsei, ca stare tainica a celor drepti, inviati spre a se desfata in comuniune cu Dumnezeu pe pamant. Insa starea de fericire desavarsita este rezervata pentru viata in ceruri. Schitand o imagine a cerului nou si a pamantului nou, Sfantul Irineu ne spune: "Atunci, dupa cuvantul stramosilor nostri, cei care sunt vrednici de salasurile ceresti vor trece la ceruri. Unii se vor bucura de desfatarile raiului (aceasta se refera la paradisul pamantesc). Altii vor dobandi in cele din urma maretia Cetatii (Ierusalimul ceresc care coboara din ceruri). Cu toate acestea Mantuitorul va fi vazut pretutindeni, in masura in care cei care il vad sunt vrednici de o astfel de vedere". Interpretand in acest fel cuvintele Evangheliei dupa Sfantul Ioan: "in casa Tatalui Meu multe lacasuri sunt", el dezvolta ideea vederii lui Dumnezeu in mod diferit de catre fiecare persoana.
Aceasta este, asadar, invatatura Sfantului Irineu despre vederea lui Dumnezeu. Ca si in cazul lui Teofil de Antiohia, vederea lui Dumnezeu este legata de nestricaciune. Insa aici ea devine izvor de viata vesnica si chiar izvor al oricarei existente, deoarece vederea inseamna participare. Prin vedere participam la Dumnezeu, dupa cum participam la lumina vazandu-o. Iar Dumnezeu Cel nevazut este descoperit in Hristos transfigurat prin lumina Tatalui, lumina in care omul primeste starea nestricacioasa a vietii vesnice. Posibilitatea de a ne bucura de aceasta vedere indumnezeitoare, aici pe pamant, prin primirea luminii de la Tatal prin Cuvantul intrupat este, pentru Sfantul Irineu, proiectata intr-un plan eshatologic; ea semnifica domnia milenara a celor drepti. S-ar parea ca tema contemplatiei mistice nu s-a pus pentru el dintr-o alta perspectiva, ci numai ca epoca istorica noua pentru omenire, in care cei drepti se vor obisnui treptat cu comuniunea desavarsita cu Dumnezeu.
Vladimir Lossky
|