Despre mânie

Duhul Sfânt fuge din credinciosii mâniosi (Sf. Casian Romanul).

Nu este asa de mare folosul de pe urma postului, cât e de mare paguba mâniei (Avva Moise).

Hrana focului sunt lemnele, iar hrana celui mânios este mândria mintii (Sf. Efrem Sirul).

Curãteste-ti mintea de mânie, de amintirea rãului si de gânduri urâte. Atunci vei putea cunoaste sãlãsluirea lui Hristos în tine (Sf. Maxim Mãrturisitorul).

Mâniosii nu pot ajunge la cunoasterea lucrurilor duhovnicesti si la lumina Dumnezeiascã (Sf. Casian Romanul).

Mânia este împletitã cu amintirea rãului. Cel ce tine minte rãul este nelegiuit (Sf. Maxim Mãrturisitorul).

Mânia este ciuma rugãciunii (Avva Evagrie Ponticul).

Mânia este o betie. Nenorocirea acelora care sunt beti fãrã sã se fi îmbãtat de vin (Sf. Vasile cel Mare).

Mânia este semnul vãdit al celor ce nu cinstesc pe Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).

Mânia este în om o groapã pentru el; cine si-a frânt mânia, acela a trecut aceastã groapã (Sf. Efrem Sirul).

Mânia este un primejdios sfãtuitor pentru oricine. Tot ce se întreprinde la mânie nu e niciodatã chibzuit (Sf. Grigorie Teologul).

Mânia nu trebuie sã fie cu cei ce se roagã. Ea este veninul serpilor (Avva Evagrie Ponticul).

Mânia orbeste ochii sufletului si nu-l lasã sã vadã Soarele Dreptãtii (Sf. Casian Romanul).

Mâniosul nu poate deosebi lucrurile rele de cele bune (Sf. Casian Romanul).

Mânia obisnuieste mai mult decât celelalte patimi sã tulbure si sã zãpãceascã sufletul (Sf. Diadoh al Foticeei).

Dacã cineva s-ar înfrâna de la mâncãruri si bãuturi, dar prin gândurile sale ar întãrâta mânia, acela se aseamãnã cu o corabie ce cãlãtoreste pe mare având pe dracul cârmaci (Avva Evagrie Ponticul).

Niciodatã si nicãieri nu gãseste diavolul un loc mai potrivit pentru el ca în mânie si dusmãnie (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce se mânie si tine minte rãul, oricât ar iubi rugãciunea, nu este nevinovat. Cãci este asemenea celui ce vrea sã aibã vederea agerã, dar îsi tulburã ochiul (Avva Evagrie Ponticul).

Nu este biruintã mai mare decât sã-ti birui mânia si iutimea (Sf. Tihon).

E mai bine sã tai mânia printr-un zâmbet, decât sã te înfurii ca o fiarã neîmblânzitã (Sf. Efrem Sirul).

A te mânia este în firea omului, dar ca sã înãbusi mânia este în firea crestinului (Fericitul Ieronim).

Mâniosul, chiar de ar scula vreun mort, nu este primit de Dumnezeu (Avva Agaton).

Unde sunt rãutatea si mânia, acolo nu vine în zadar duhul blândetii (Sf. Ioan Hrisostom).

Iubirea este frâul mâniei (Avva Evagrie Ponticul).

Mânia, când este supusã si ascultãtoare fatã de minte, este asemenea câinelui lângã cioban (Sf. Vasile cel Mare).

O mare linistitã e o priveliste plãcutã, dar o stare pasnicã a duhului e si mai plãcutã (Sf. Nil Sinaitul).

Nimic nu umple cugetul de necurãtie ca mânia (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce se mânie îsi omoarã sufletul (Sf. Efrem Sirul).

Cel mândru este si mânios (Sf. Teofilact).

Mânia este un foc. Mânia este o betie mai cumplitã decât cea a vinului (Sf. Ioan Hrisostom).

Scopul diavolului este ajutat foarte mult de mânia noastrã. Mânia este vinul serpilor (Avva Evagrie Ponticul).