Multumesc!
Practic sufletul este oarecum legat de functiile trupului, adica in momentul in care suntem obositi trupeste, nu mai putem sa gandim la fel de rapid si logic ca dimineata la prima ora, sa zicem.
sau cand un om are un accident si se loveste la cap,nu mai recunoste pe nimeni de langa el, sunt afectate niste functii ale creierului care nu mai pot accesa memoria. memorie care practic apartine de suflet nu de trup?
Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Din pacate asa este, pentru ca Omul este acum trupesc.
Dispozitiile lui sufletesti sunt schimbatoare din multe cauze, insa modificarile somatice au puterea cea mai mare asupra lui.
Este greu sa fii generos atunci cand esti rupt de foame.
Sau plin de evlavie cand esti cu stomacul plin de mancaruri grele.
Cu toate acestea trupul este un vas foarte pretios.
El trebuie inteles printr-un lung proces de observare atenta, rabdatoare, a modului cum reactioneaza, a efectelor resimtite in urma diferitelor activitati si ciclurilor sale naturale.
Acesta trebuie ajustat progresiv, prin selectarea si dozarea atenta a activitatilor zilnice astfel incat sa aibe putere suficienta, sa asigure claritatea mintii pentru angajarea acesteia in lucrul spiritual.
Un principiu general director este moderatia in toate. Insa corectiile trebuie aplicate de la caz la caz.
Trupul trebuie imblanzit si supus.
Odata cu cresterea fortei rugaciunii, acesta nu mai exercita influente atat de puternice asupra sufletului.
Devine usor si flexibil, plin de vigoare, gata sa serveasca sufletul in dorul sau dupa Dumnezeu.
Daca rugaciunea este ca o mare valvataie, focul ei poate preschimba natura trupului, din cea fizica intr-una transcendenta.
|