[sophia]

Sincera sa fiu pe mine ma socheaza anumite picturi sau/si icoane si am ajuns de mai mult timp la concluzia ca in mare parte arta de fapt nu exista decat poate in autorul unei lucrari.
Daca el nu pune macar o nota explicativa, ca sa intelegi ce si cum a vazut el, atunci nu o intelegi (cum trebuie), nu iti place si atunci nu se mai cheama arta.

Spunea Ioan-Cezar mai sus si sunt de acord cu el, ca icoana nu este (numai) o opera de arta ci mai ales un mijloc de a ne uni cu Cerul.
Si atunci daca nu-ti place si in loc sa te faca simti ceea ce trebuie, te ingrozeste, nu poti sa "zbori la cer cu ea". Sa ma ierte Dumnezeu.

De aceea mie multe dintre icoane nu-mi plac si nu inteleg de ce sunt facute asa. Mie nu-mi spun nimic, nu-mi trezesc nici fiori (placuti), nici credinta, ci dimpotriva.
Mi se pare cumva si o lipsa de respect la adresa persoanelor pictate sa le reprezinti disporportionate, cu figuri strambe, patratoase, etc.

Poate ma lamureste de ex. cineva de ce icoana cu Brancovenii (cea de mai sus) este asa? Oamenii patratosi, chei, culorile, etc. Singura mai reusita este doamna. Asa aratau ei? Asa era imbracati (sau goi)?
Sa inteleg si eu simbolistica.

Nu-mi plac nici mare parte din icoanele cu Maica Domnului si pruncul. Sunt prea diforme. Asa ii vad oamenii? Eu nu ii vad asa si ma doare...

Nici icoana cu pruncul mergand nu-mi place.

In alta ordine de idei, nu prea stiu sa existe icoane cu Iisus copil mai marisor.
Una mai este cu Iisus in templu.
Nici nu prea exista in scripturi nimic despre viata lui de la pruncie, pana la adult. Este o bucata necunoscuta...

Icoana care pe mine ma duce cu adevarat la cer, este cea de la Sihastria, cu Maria care se roaga indurerata. Este superba cu adevarat. Oare acel autor cum de a putut s-o vada/simta asa si altii nu?

Spunea cineva odata ca icoanele sunt asa pentru ca nu trebuie sa conteze infatisarea, ci simbolul. Dar cum sa fie pictat simbolul, fara ca totusi sa lipsesti de respect persoana reprezentata si sa sochezi pe cel ce priveste?