Citat:
În prealabil postat de sophia
1. Nu sunt lamurita cu problema cu "nefiinta". Mi se pare un termen foarte frumos. Explicatia din jurul ei insa deja intra in filozofie si aici raman afara.
|
Într-adevăr, „neființă” este un termen filosofic, și poate de aceea îl folosesc în mod greșit și unii creștini, pentru că nu înțeleg ce înseamnă.
El vine de la
a fi, mai exact de la
a nu fi. Tot ce este (există) are ființă. Invers, ceea ce nu este nu are ființă. A trece în neființă ar însemna anularea ființei, desființarea ei, dispariția totală. Or, niciun creștin adevărat nu crede că omul dispare atunci când moare, nu crede că se desființează, că devine un zero.
Ci crede că trece de un prag al vieții, sufletul despărțindu-se de trup și întorcându-se la Dumnezeu, care l-a creat. Prin urmare, nu se duce în neființă, ci continuă să ființeze, să fie.