[sophia]

Mai intai as vrea sa spun clar ca eu nu contest parerea parintelui Galeriu sau a altui teolog. Nu ma masor cu ei.
Citatul din Razvan Codrescu ma deranjeaza, ba mai rau, ma indurereaza.
Da cu oameni de pamant si ma intreb mai intai daca el este chiar nevinovat (adica daca a inteles el insusi aceasta controversa)?

Vad aici, in postarea ta (deci nu critic postarea ci arat doar locul unde sunt adunate mai multe idei) trei sensuri ale expresiei "nefiinta" si a trece in "nefiinta":
- sensul pur lingvistic (definitia din dictionar), sensul teologic si sensul filozofic (ele se intrepatrund la preotii amintiti de tine).

In citatul parintelui Anania eu vad ca se ajunge la ceea ce spuneam eu in postarea de mai sus. Adica nu-i inteleg revolta. Spunem ca Varlaam si Barncoveanu au murit, nu mai traiesc fizic, nu mai sunt fiinte vii.

Si cred in final ca nu trebuie judecat aici nimeni. Fiecare vede aceasta expresie in alt fel. Nimeni nu este aici necrestin, neortodox pentru ca o foloseste in alt sens.

Eu am sa evit de acum in colo sa mai folosesc acest termen. Marturisesc ca nu inteleg argumentele, dar am inteles ca nu este corect.

Am sa spun ca persoana X a murit. Nimic poetic. Punct. Dar am impresia ca nici asta nu este corect, din moment ce Biserica nu recunoaste moartea ca atare.
Te, ma si intreb si pe altii, atunci cum sa spunem corect ca sa fie si acceptat de preoti?

Iar cu iubirea...este alta discutie mai mult sau mai putin filozofica. Si ea are atatea sensuri si profunzimi. Dar hai sa n-o faramam si pe ea.
In Corinteni este cel mai frumos citat despre iubire al omenirii. Si simplu.