Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Mii si mii de morti, de despartiri de cei dragi, de suvoaie de lacrimi.
Mii si mii de frici si frustrari.
Mii si mii de mutilari si ruperi de trup.
Suferinta fara de sfarsit, care va bea fara incetare otrava necunoasterii.
Iar un trup uman practic este obtinut ...o singura data.
|
De fiecare dată se obtine un singur trup uman; altă dată se obtine un alt trup uman.
Fiecare trup este o singură dată. Nu se poate de două ori; Dumnezeu nu dă cu zarul.
Chiar si sufletul este mereu mai evoluat, niciodată nu-i la fel de ignorant.
Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Mii și mii de vieți succesive ne așteaptă, no problem...
|
Nu chiar, poate o mie în cazuri mai îndărătnice, sau muult mai putine pentru cei smeriti.
Citat:
În prealabil postat de Ioan Cezar
Într-un anumit sens și între anumite limite așa se pare că și este: cunoașterea poate continua și după episodul morții. Numai că aici e problema: ce înțelegem prin asta, despre ce cunoaștere și sensuri fundamentale e vorba. Și, mai ales, cui îi sunt accesibile acestea?
|
7. Pentru că Eu voi face ceruri noi și pământ nou. Nimeni nu-și va mai aduce aminte de vremurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni în minte,(Isaia65,17)
După cum spune si Isaia, cunoasterea este universală dincolo, dar nu si experienta, iar aceasta se poate
înfăptui doar cu ajutorul trupului si, mai ales, prin puterea sufletească oarbă de a se sustrage patimilor trupesti si de a le învinge.
În trup, numai cunoasterea experimentată poate servi ca suport de actiune; etajele nu se pot sări, ele trebuiesc urcate anevoios treaptă cu treaptă.
Cu alte cuvinte, informatia de
dincolo nu este bază pentru faptele din viata în trup, ci numai informatia asezată în suflet prin experienta anterioară.
Experienta vietilor anterioare se transmite copiilor in educatia parintească, sau, Dumnezeu stie cum, la fel ca lui Saul(apostolul Pavel).
On topic:
Hormonii nu intră în reactii chimice, ei doar stimulează sau reduc activitatea diferitelor organe interne, în functie de binecuvântarea divină pe care omul o lasă să-i intre în inimă.