Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Până când am descoperit ceva nou: filtrarea filtrului prin sita Poruncilor.
Și totul s-a complicat, parcă, devenind însă tot mai limpede, deși nu tocmai curat...
Deocamdată nu cunosc proces de fiiltrare mai bun decât prin apelul la lacrimile de căință.
Dumnezeu să ne filtreze filtrul și să ni-l înnoiască, atunci când a cam prins rugină!
|
Poruncile te-au indepartat cumva de tine insuti ? Credeam ca implinirea poruncilor ne da echilibrul dintre comandamentul urmarii binelui impletita cu descoperirea in noi a placerii de a urma acest bine.
Cainta ne poate duce rapid catre noi insine, atunci cand ne uram cu adevarat ,dar aceasta ura de sine,nu este tocmai inceputul alinarii ? Acolo unde noi ne recunoastem neputinta si limitarea,Dumnezeu nu varsa oare armonia si mangaierea? Chiar si atunci cand ne uram si ne dispretuim trebuie sa ne respectam . Caci smerenia nu trebuie sa fie un sablon care trebuie practicat , ci insasi ciocnirea cu limitele noastre si recunoasterea neputintei noastre.
Tot noi suntem,numai ca mult mai reali, pacatosi si neinspirati ,asa cum ne vad si ceilalti.